Maeştrii şi-i adună Dumnezeu
Acum şi pe Vieru-l cheamă,
De el ne despărţim cu greu
Acolo sus, o maică plinge in năframă.
Vieru a fost un gînd,
Vieru a fost un firicel de iarbă,
Vieru a fost o flacără arzînd,
Vieru a fost podoaba dintr-o salbă.
Acum e inger...
Moldova de sus el o veghează,
Alături de Sulac el plinge,
Pe Doina cu dor o îmbrăţişează.
A preferat să plece dintre noi
Nu a murit, el s-a mutat cu traiul
Acolo unde îşi vede tata venind de la război
Iar mama întîmpinîndu-l cu alaiul.
Săraci n-am fost, săraci am devenit
Atunci cînd inima a încetat să-i bată.
Petrecem noi poetul emerit
Să-şi odihnească trupul sub lespedea de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu