Gindul meu fuge pe cararile iubirii
In ascunzisurile noptii si a nestirii
Eram singuri, iubeam si ma iubeai
Cu fine mingieri asupra-mi dominai
Aroma saruturilor de mult a sters-o vintul
Iubirea mea acum e una cu pamintul.
Mi-e frig. Caldura ta deja imi e straina
Dragostea noastra devine o ruina..
Ma simt o stafie intr-un castel parasit
Chipul tau fiind in paretii lui zidit
As vrea sa te am, cuprind, sa te sarut
As vrea sa cred ca e un joc in care am pierdut.
As vrea sa-mi para totul un cosmar
Crezind ca dorm sa imi revin si sa tresar
Iar tu sa-mi fii alaturi si sa ma cuprinzi
Acel foc imens in inima-mi sa aprnzi.
Dar… nu e vis.. nici nu e joc
E soarta omului fara de noroc
Eu m-am jucat, tu ai aflat
Eu am pierdut, tu ai plecat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu