25 dec. 2010

Crăciunul

E seara de Crăciun şi-n jur e fericire
Acum se-adevereşte sfînta  prorocire
Născutu-sa Iisus , în ieslea părăsită
În ieslea veche de  vite  încălzită.

O stea luceşte sus
Şi cheama magii să se-nchine
În faţa  pruncului Iisus:
Stăpînitor pe vieţi şi pe destine

 Şi doarme pruncul încălzit de animale
De dragoste creştină, în ale Maicii poale.
Iar îngerii deasupra lui păzesc
Cu flori dalbe în mînă, lerui ler şoptesc.

Pornit-au cu colinda, prin lume să vestescă
O naştere creştină,  o dragoste cerească.
Azi fiul Domnului coboară pe pămînt
În  chip de om, cu sufletul de sfînt!!!

Primiţi  colindătorii  în suflet şi în casă
Afară este frig ,  chemaţi-i şi la  masă
Nu fiţi zgîrciţi , Crăciunul  este-al tuturor
De cînd  veni Iisus, stăpîn nemuritor!

Trăiţi cu dragostea pentru  Dumnezeu
Primiţi  pe cei ce vin cu lerui  ler.

8 dec. 2010

P.S I love you

Azi am vizionat un film ,care demult mă sfătuiau  prietenii, însă din cauze  necunoscute nici  chiar de mine îl anulam sau  pur si simplu nu aveam timp.  Însă în seara aceasta, am decis  să-l  vizionez. "P.S I love  you"- un film de suflet, care m-a impresionat pînă la lacrimi. un subiect destul de actual şi pentru mine... de fapt, pentru noi toţi... Dragostea. Privită dintr-un alt  punct de  vedere dragostea  chiar şi după moarte rămîne dragoste. Ea nu trebuie să ne omoare, ci din contra să ne  ofere forţe pentru a trăi în  continuare... Dacă ar fi să  parafrazez, pentru cazul meu... dragostea din trecut trebuie lăsată în trecut... Nu trebuie să trăiesc cu trecutul... să aştept  semne din trecut  pentru a  continua  în viitor... Prima dragoste vă rămîne  mereu cea mai  curată şi pură.. vie în suflet, dar care va ţine de trecut.. Nu spun poate încă mai iubesc,  de fapt nu  poate, dar  chiar  iubesc .. însă nu trebuie să uit că ... Că totul vine de  la sine... Oricît aş  plinge eu acum... nu aş mai schimba nimic..  Însă mereu aş trăi  cu un doar  şi acel doar  ar semnifica mereu un  P.S. I love  you

(gînduri  din  gînduri..sentimente răsărite din adîncul  sufletului)

1 dec. 2010

Iarna


Îngheaţă  în mine al suferinţelor  tărîm
Şi ninge cu fulgi de fericire
Se  spune  ca în  viaţă  toţi  murim
Dar numai nu din cauza iubirii.

Prefer să îngheţe lacrimile
Să  plîng cu fulgi  de  nea
Ca să se transforme  nopţile
Într-un basm de catifea.

Schimb  negrul gîndurilor
Pe minunatul alb imaculat...
Permiteţi-mi  doamnelor şi domnilor
Să  vă spun că de azi totul s-a schimbat.

E iarnă şi omuleţii de zăpadă invadează,
iar  fulgii îmi  vizitează inima.
Atmosfera de sărbătoare îmi crează
Fericirea şi îmi şterge lacrima!

Zîmbeşte, trăieşte-ţi clipa
Căci nu se ştie  ce mîine  va urma:
Azi  ninge cu fulgi măşcaţi de nea
Iar mîine cine ştie, poate va ploua..