30 iun. 2011

In vis


adorm, cu doru-mbrăţişată
şi chipul tău îl văd  în vis.
tu mă săruţi  pe fruntea-mi lată
şi mă  conduci în paradis.

Acolo, sus,  pe nori pufoşi,
mă simt atît de  protejată
mă  uit  în ochii tăi frumoşi,
iubirea mea de alta dată.

mă strîngi la  pieptul tău
şi-mi spui că mă vrei  aproape
iar eu iţi şoptesc: iubitul meu,
voi fi alături zi şi noapte!

voi fi alături, chiar şi atunci
cînd dormi sau eşti departe
şi îţi  voi transmite  vise dulci.
nimic , nici cînd nu ne  desparte.

Sărutul tău  ca mierea dulce
eu îl păstrez  în amintiri,
trimit tristeţea să se culce
şi ascult atent cum tu respiri.

Nu  vreau sa mă mai trezesc
Căci grea e departatea
De acel chip dumnezeiesc
Ce nu  mi-l fură  nici măcar UITAREA!

28 iun. 2011

Ploaie de vară

Şi las să plouă... Să plouă cu amintiri, zimbete şi voie  bună. Chiar dacă soarele se lasă rugat pentru  a străluci, ploaia ne potoleste setea... acea sete de  copilărie... Pînă azi simţeam ca o  să încep deja să urăsc această stare a vremii, însă m-am înşelat amarnic... Mergeam pe stradă şi copleşită de gînduri  nici nu am sesizat că începe să  plouă... Strop cu strop... Si  apa se prelingea pe  chipul meu, pe ochi, pe buze, pe mîîni... şi fără să  îmi dau seama  am ajuns să fiu  prinsă într-un joc  al picăturilor ... erau atît de irezistibile  încît  pasul  meu a contenit ...  Logic era să fug şi să gasesc un locuşor la dos  însă eu zimbeam şi admiram ploaia...  eram udă  pînă la piele... am dat drumul la păr şi am început a alerga.. alergam  prin ploaie.. mă invirteam,căutam fiecare boltoacă  şi mergeam prin ea.  Toţi din jurul meu se  uitau atît de straniu la  mine, de  parcă vazuse un  nebun. De fapt şi eram  înnebunită. Înnebunită de izul de aer curat de  după dar şi din timpul ploii. Mă simţeam, de  parcă printr-un portal magic, am  nimerit  în copilăria mea, la bunici, la  ţară, unde alergam desculţă de fiecare dată, cînd ploua. Revenită din euforia  jocului, am oprit  un maxi taxi  şi am venit acasă.  Şi totuşi cît e de  plăcută  ploaia  de vară:caldă, scurtă şi atît de  năstruşnică. Te iubesc ploaie  deoarece  mă faci să mă simt din nou copil!!! Nu ezitaţi să zburdaţi în ploaie. Nu e ruşinos deloc...  şi chiar de e.. cine te poate  condamna că scoţi la plimbare sufletul?

7 iun. 2011

te iubesc, nu te iubesc

  Te iubesc, nu te  iubesc, te  iubesc, nu te iubesc....
           aidoma unor petale de romaniţe, rup şi eu
                  din amintirile trăite alături de tine...   
                Lacrimi şi zîmbete, tristeţe şi fericire...
               Atîtea momente plăcute  şi neplăcute...
            te zăresc undeva în depărtări şi inima-mi tresare,
                chiar dacă recunosc eu sau nu acest lucru..
                         Şi totuşi oare te  mai iubesc?
                               Da.. Nu.. DA .Nu...
                                          Da....