22 mai 2010

cuvintul


Pe margina de drum
Statea uitat  cuvintul.
Privea atit de trist
Dar nimeni nu-l lua in seama.
Treceam pe alaturi
Si ceva ma facut sa ma aplec
Poate muza, sau poate puterea lui.
Am sters praful de pe el
Ca sa-i readuc valoarea de alta data
Maturasem  gunoaiele aruncate de cei din  jur
Caci stirbea din frumusetea lui
Si nici macar, nu ii erau prieteni.
Am luat o foaie, si l-am pus atent pe ea.
Acasa  il spalasem cu apa sfintita
Semana cu  un ritual ca si botezul
Apoi l-am invelit  in cel mai gingas prosop
Numit vers si el mi-a zimbit cu o rima…  

amintirea

Ma pierd în adîncul amintirilor
și nu găsesc ieșirea.
Să evadez nu pot
Ceva mă ține-
Cătușele ruginite ale trecutului.
Sa strig- sunt mută..
mi-am pierdut glasul
spunîndu-ți de un infinit de ori
ca te iubesc...
Să vad sunt oarba,
Spectrul de culori mi s-a redus
la negru, alb și cenușiu...
Să sper – nu am curaj,
Am fost prea des dezamăgită.
Speranta nu mai am,
Nu stiu cei aia...
Sa fie un drog care,
te face sa te simti mai bine,
iar apoi trezindu-te din euforie
să-ți dai seama ca e doar un vis???
Nu.. nu am nevoie de ea
Vad o umbra...
O umbra care cindva mi-a fost atit de draga.
Sa fii chiar tu?
Nu cred, e prea banal..
Tu mi-ai oferit acest rai sumbru
Si apoi m-ai parasit. Lasîndu-ma singura
Printre lacrimi, griji si dureri...
Ma pierd in adincul amintirilor
Care cindva ma faceau fericita