24 nov. 2010

ultima scrisoare



Deja doi ani trecut-au de cînd ne-am despărţit
Doi  ani plini de emoţii, doi ani am suferit
Zîmbeam, dar totuşi  sufletul în mine lacrima
Şi-acum amintirea ta îmi mai  frînge inima.

Nu ştiu, te mai ador sau deja am dat uitării
Acele nopţi tîrzii şi aşteptarea serii.
Să vină seara aşteptam mereu, să îţi zîmbesc
 Să te am alături şi să  te iubesc…

Nu ştiu de ce acum mi-am amintit de  tine
Nu  vreau să sufăr, să mă înnec iaraşi în suspine
Vreau să-ţi şoptesc adio pentru totdeauna
Dar  vreau să ştii: iubirea adevarată în viaţă e doar una.

23 nov. 2010

Doină


Frunză verde , lemn de foc
Eu de dor tot mă sufoc
Plîng de jale  pentru ţară
Duşmanul mi-o omoară

Frunză verde, măr domnesc
Pentru patrie  trăiesc
 Vreau să iasă  soarele
Să zîmbească mîndrele

Frunză  verde, seminoc
Nu  e timp acum de joc
Toţi ne fură, ne predau
Pîinea şi pe ea ni-o  iau

Frunză verde, paparudă
Ţara cu lacrimi se udă
Plînge mama lîngă geam
Că umblăm din neam în neam

10 nov. 2010

Sărută-mă


Sărută-mi ochii grei de-atîta plîns şi-amar
În nopţile tîrzii şi reci pierdute în zadar.
Săruta-mi şi obrajii udaţi de-atîtea lacrimi
Ce stinge focu-aprins  în nopţile de patimi.
Sărută-mi buzele căci  dor le e  de tine
Şi de  dulceaţa lor, ce nu-mi mai aparţine.
Sărută-mi fruntea şi  gîndurile grele
Ce sunt ca o povară asupra vieţii mele...

5 nov. 2010

In memoriam Adrian Păunescu

Schimbi cerul cu pămîntul
Şi laşi să  curgă lacrimi
Asupra trupu-i rece,
Ce azi în nefiinţă trece.

Te înalţi la  ceruri,
Şi-acolo întîlneşti
Toţi oamneii de suflet,
Pe  toţi care-i iubeşti.

Dai mîna cu Vieru, prieten devotat,
Vă aşezaţi alături să staţi un pic la  sfat.
Demult nu vă  văzură-ţi , aveţi ce împărţi,
Durere nu mai este, acum puteţi zîmbi.

Acolo sus, vedeţi voi,  unirea celor două
Surori fară de mamă, atît de  drage  vouă.
Ne părăseşti Maestre, preferi să pleci pe  veci
Acum şi-ntotdeauna  de sus o să ne  judeci.

Nu-ţi spun adio, de fapt nici n-ai murit,
Cum poţi muri cînd eşti de  toţi iubit.
Ai fost hulit  de mulţi, dar toţi  te-au  preamărit
Nu punem Punct aici, nu a luat sfîrşit…

La revedere Adriane! Prefer aşa să-ţi spun
Iar lacrimile pe faţă  încet, încet se-adun.
Ne laşi adîncă rană şi pleci, nimic nu spui
Suntem orfani de  tată, suntem a nimănui…