În nopţile tîrzii şi reci pierdute în zadar.
Săruta-mi şi obrajii udaţi de-atîtea lacrimi
Ce stinge focu-aprins în nopţile de patimi.
Sărută-mi buzele căci dor le e de tine
Şi de dulceaţa lor, ce nu-mi mai aparţine.
Sărută-mi fruntea şi gîndurile grele
Ce sunt ca o povară asupra vieţii mele...
Doina,o poezie de nota 10+ ...ca deobicei poeziile tale ma lasa fara cuvinte
RăspundețiȘtergereimi place :)...
RăspundețiȘtergeremultumesc baieti
RăspundețiȘtergere