24 nov. 2010

ultima scrisoare



Deja doi ani trecut-au de cînd ne-am despărţit
Doi  ani plini de emoţii, doi ani am suferit
Zîmbeam, dar totuşi  sufletul în mine lacrima
Şi-acum amintirea ta îmi mai  frînge inima.

Nu ştiu, te mai ador sau deja am dat uitării
Acele nopţi tîrzii şi aşteptarea serii.
Să vină seara aşteptam mereu, să îţi zîmbesc
 Să te am alături şi să  te iubesc…

Nu ştiu de ce acum mi-am amintit de  tine
Nu  vreau să sufăr, să mă înnec iaraşi în suspine
Vreau să-ţi şoptesc adio pentru totdeauna
Dar  vreau să ştii: iubirea adevarată în viaţă e doar una.

10 comentarii:

  1. Doina,o poezie exceptionala..cind o recitai trecea rece prin mine..Esti cea mai bravo la mine :P

    RăspundețiȘtergere
  2. da eu nu pot asc. din cauza problemelor sonore la mine(((
    dar poezia m-a impresionat si stiu despre cine e :P

    RăspundețiȘtergere
  3. rau,,. si normal ca stii despre cine e

    RăspundețiȘtergere
  4. super scumpa mea.Poezia e exaordinara...Mai lasat fara cuvinte(ca intotdeauna de altfel)

    RăspundețiȘtergere
  5. jos palaria ... spun asta de fiecare data cind citesc versurile tale ...

    RăspundețiȘtergere
  6. da frumos si se simte ca e cu emotii bravo.doina ai facut o amintire care nu vei uita daca osa doresti dar e o amintire plina de sentimente si sunt frumoase...Radu Ciornii

    RăspundețiȘtergere
  7. multumesc mult.. fiecare cuvint, fiecare gind are in el o amintire vie ,si totodat frumoasa a primei mele dragoste

    RăspundețiȘtergere