25 dec. 2010

Crăciunul

E seara de Crăciun şi-n jur e fericire
Acum se-adevereşte sfînta  prorocire
Născutu-sa Iisus , în ieslea părăsită
În ieslea veche de  vite  încălzită.

O stea luceşte sus
Şi cheama magii să se-nchine
În faţa  pruncului Iisus:
Stăpînitor pe vieţi şi pe destine

 Şi doarme pruncul încălzit de animale
De dragoste creştină, în ale Maicii poale.
Iar îngerii deasupra lui păzesc
Cu flori dalbe în mînă, lerui ler şoptesc.

Pornit-au cu colinda, prin lume să vestescă
O naştere creştină,  o dragoste cerească.
Azi fiul Domnului coboară pe pămînt
În  chip de om, cu sufletul de sfînt!!!

Primiţi  colindătorii  în suflet şi în casă
Afară este frig ,  chemaţi-i şi la  masă
Nu fiţi zgîrciţi , Crăciunul  este-al tuturor
De cînd  veni Iisus, stăpîn nemuritor!

Trăiţi cu dragostea pentru  Dumnezeu
Primiţi  pe cei ce vin cu lerui  ler.

8 dec. 2010

P.S I love you

Azi am vizionat un film ,care demult mă sfătuiau  prietenii, însă din cauze  necunoscute nici  chiar de mine îl anulam sau  pur si simplu nu aveam timp.  Însă în seara aceasta, am decis  să-l  vizionez. "P.S I love  you"- un film de suflet, care m-a impresionat pînă la lacrimi. un subiect destul de actual şi pentru mine... de fapt, pentru noi toţi... Dragostea. Privită dintr-un alt  punct de  vedere dragostea  chiar şi după moarte rămîne dragoste. Ea nu trebuie să ne omoare, ci din contra să ne  ofere forţe pentru a trăi în  continuare... Dacă ar fi să  parafrazez, pentru cazul meu... dragostea din trecut trebuie lăsată în trecut... Nu trebuie să trăiesc cu trecutul... să aştept  semne din trecut  pentru a  continua  în viitor... Prima dragoste vă rămîne  mereu cea mai  curată şi pură.. vie în suflet, dar care va ţine de trecut.. Nu spun poate încă mai iubesc,  de fapt nu  poate, dar  chiar  iubesc .. însă nu trebuie să uit că ... Că totul vine de  la sine... Oricît aş  plinge eu acum... nu aş mai schimba nimic..  Însă mereu aş trăi  cu un doar  şi acel doar  ar semnifica mereu un  P.S. I love  you

(gînduri  din  gînduri..sentimente răsărite din adîncul  sufletului)

1 dec. 2010

Iarna


Îngheaţă  în mine al suferinţelor  tărîm
Şi ninge cu fulgi de fericire
Se  spune  ca în  viaţă  toţi  murim
Dar numai nu din cauza iubirii.

Prefer să îngheţe lacrimile
Să  plîng cu fulgi  de  nea
Ca să se transforme  nopţile
Într-un basm de catifea.

Schimb  negrul gîndurilor
Pe minunatul alb imaculat...
Permiteţi-mi  doamnelor şi domnilor
Să  vă spun că de azi totul s-a schimbat.

E iarnă şi omuleţii de zăpadă invadează,
iar  fulgii îmi  vizitează inima.
Atmosfera de sărbătoare îmi crează
Fericirea şi îmi şterge lacrima!

Zîmbeşte, trăieşte-ţi clipa
Căci nu se ştie  ce mîine  va urma:
Azi  ninge cu fulgi măşcaţi de nea
Iar mîine cine ştie, poate va ploua..

24 nov. 2010

ultima scrisoare



Deja doi ani trecut-au de cînd ne-am despărţit
Doi  ani plini de emoţii, doi ani am suferit
Zîmbeam, dar totuşi  sufletul în mine lacrima
Şi-acum amintirea ta îmi mai  frînge inima.

Nu ştiu, te mai ador sau deja am dat uitării
Acele nopţi tîrzii şi aşteptarea serii.
Să vină seara aşteptam mereu, să îţi zîmbesc
 Să te am alături şi să  te iubesc…

Nu ştiu de ce acum mi-am amintit de  tine
Nu  vreau să sufăr, să mă înnec iaraşi în suspine
Vreau să-ţi şoptesc adio pentru totdeauna
Dar  vreau să ştii: iubirea adevarată în viaţă e doar una.

23 nov. 2010

Doină


Frunză verde , lemn de foc
Eu de dor tot mă sufoc
Plîng de jale  pentru ţară
Duşmanul mi-o omoară

Frunză verde, măr domnesc
Pentru patrie  trăiesc
 Vreau să iasă  soarele
Să zîmbească mîndrele

Frunză  verde, seminoc
Nu  e timp acum de joc
Toţi ne fură, ne predau
Pîinea şi pe ea ni-o  iau

Frunză verde, paparudă
Ţara cu lacrimi se udă
Plînge mama lîngă geam
Că umblăm din neam în neam

10 nov. 2010

Sărută-mă


Sărută-mi ochii grei de-atîta plîns şi-amar
În nopţile tîrzii şi reci pierdute în zadar.
Săruta-mi şi obrajii udaţi de-atîtea lacrimi
Ce stinge focu-aprins  în nopţile de patimi.
Sărută-mi buzele căci  dor le e  de tine
Şi de  dulceaţa lor, ce nu-mi mai aparţine.
Sărută-mi fruntea şi  gîndurile grele
Ce sunt ca o povară asupra vieţii mele...

5 nov. 2010

In memoriam Adrian Păunescu

Schimbi cerul cu pămîntul
Şi laşi să  curgă lacrimi
Asupra trupu-i rece,
Ce azi în nefiinţă trece.

Te înalţi la  ceruri,
Şi-acolo întîlneşti
Toţi oamneii de suflet,
Pe  toţi care-i iubeşti.

Dai mîna cu Vieru, prieten devotat,
Vă aşezaţi alături să staţi un pic la  sfat.
Demult nu vă  văzură-ţi , aveţi ce împărţi,
Durere nu mai este, acum puteţi zîmbi.

Acolo sus, vedeţi voi,  unirea celor două
Surori fară de mamă, atît de  drage  vouă.
Ne părăseşti Maestre, preferi să pleci pe  veci
Acum şi-ntotdeauna  de sus o să ne  judeci.

Nu-ţi spun adio, de fapt nici n-ai murit,
Cum poţi muri cînd eşti de  toţi iubit.
Ai fost hulit  de mulţi, dar toţi  te-au  preamărit
Nu punem Punct aici, nu a luat sfîrşit…

La revedere Adriane! Prefer aşa să-ţi spun
Iar lacrimile pe faţă  încet, încet se-adun.
Ne laşi adîncă rană şi pleci, nimic nu spui
Suntem orfani de  tată, suntem a nimănui…

6 oct. 2010

ce e cuvîntul?

   ce e cuvîntul? să  fie oare un arbore crescut din sămînţa gîndurilor noastre?să fie oareo realitatea a fiecăruia  dintre noi? nu... cuvîntul e o  putere, ce se naşte în sufletul nostru, e aidoma sîngelui  ce ne hrăneşte inima. e mîncarea noastră spirituală.
   un cuvînt.... cît de simplu sună, dar cîtă înţelepciune posedă... cuvîntul: muză în suflet de poet, ccuvîntul: sclav şi aristocrat prin faptele noastre... cuvîntul poate fi comparat cu orizontul, el uneşte cerul cu pămîntul...
    Eschil spunea: "cuvintele sunt doctorii unei minţi îmbolnăvite", şi  cîtă dreptate aveea... un cuvînt bun, poate alina un suflet, poate alunga furtuna din inimile noastre.. e mierea ce ne îndulceşte auzul...
   cuvîntul e uman... prin el  trăim, prin el greşim, prin el iertăm. cuvîntul poate fi arma care te poate ucide, şi  în acelaşi timp.. un dulce medicament...
   şi totuşi nu pot defini  cuvîntul....să fie oare  graiul îngerilor,sau  poate dansul fulgilor de nea? dar, dacă sunt  doinele din codri şi vuietul vîntului?sau totuşi...cuvîntul  nu e altceva decît tăcerea sufletului???...

27 sept. 2010

Rup file iar din calendar

Rup file iar din calendar,
și  gîndul  greu m-apasă,
să gust din  dulcele amar
ce gura ta il lasă.

Rup  file iar din  calendar
și dorul  mă învinge
vreau să evadez sau să dispar
căci inima îmi  plînge

rup file iar din calendar
și  parcă aievea văd
figura ta si pasul rar
și zîmbetul discret

Rup file iar din calendar..
și aud suspinul cum mă strigă
E greu sa fii pe planul secundar
Cind inima dorește să fie fericită!

 Rup file iar din calendar....

Unicul defect al femeii

 am gasit prin paginile internetului si am ramas profund impresionata

Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: “De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?”
Iar Dumnezeu a raspuns: “Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare
, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta, si va face toate acestea cu doar doua maini.”
Ingerul a fost uimit de cerinte. “Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul.”
“Ba n-o sa astept”, a protestat Dumnezeu. “Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima
. Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.”
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia
. “Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale.” “Da, este moale”, a incuviintat Dumnezeu, “dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini.”
“O sa poata gandi?” a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: “Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze.”
Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. “Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el.”
“Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima”, l-a corectat Dumnezeu.
“Pentru ce e lacrima?” intreba ingerul.
“Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria.”
Ingerul a ramas impresionat. “Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare.”
Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati.
Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia
lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat.
Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii. Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.
Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.
SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA.

31 aug. 2010

Odă Limbii Române

Prin condei, sărut eu  limba noastră cea română
Mînjită cu funingine, bătută cu ţărînă.
Trecut-au anii, dar tot frumoasă eşti
Prin Eminescu şi  Vieru  mereu  o să trăieşti.

Eşti praf de muză în suflet de poet
Înger păzitor al neamului romano-get
Eşti dorul de patria străbună
Eşti doina ce-n codri încă mai răsună.

O, Limbă, mă-nchin în faţa ta şi-ţi  cer iertare
Din numele întregului popor
Că te-am stîlcit, călcîndu-te-n picioare
Ne-ascultînd durerea din scumpu-ţi glăscior.

Dacă aş putea să-ţi dăruiesc castele
Ba chiar pămîntul şi cerul plin cu stele
Dar ştiu  precis că vrei doar numai una
Să ne iubim noi LIMBA,PATRIA şi  MUMA

6 aug. 2010

vis de dragoste

Din pana albă a aripii de înger
şi din mireasma florilor de-aster,
Se naşte dragostea eternă
Acolo sus, într-un palat din cer

Coboară pe pămînt şi împarte fericire
Binecuvîntînd pe cei îndrăgostiţi
Şi le doreşte decît numai iubire
Ca să rămînă mereu aşa uniţi

Doi oameni- o singură cărare
Pe drumul vieţii lung şi-n tortocheat
Două destine- şi doar o sărutare
şi tot cei rău pe loc s-a şi uitat

doi îngeri sub ploi de stele căzătoare
azi nunta lor sărbătoresc
părinţii lor zîmbesc,dar în adîncul inimii îi doare
căci a sosit momentul şi pleacă din cuibul părintesc.

(dedicaţie pentru finii  Natalia şi Vitalie)

3 aug. 2010

ginduri...


știi a minți atît de rafinat
Și-a strecura speranțe
Azi mă rog să fii uitat
Iar miine iți voi cădea în brațe.

Mă pierd în ochii tăi măreți
Mă regăsesc în șoapte
Sărutul tău- aroma tainelor dulceți
E drogul meu  de zi, e drogul meu de noapte.

Blestem acele clipe cînd totul îți iertam
Blestem acele zile in care te iubeam
detest un simpu lucru- indeferenta ta
și ma detest pe mine căci nu te pot uita….

15 iul. 2010

amintiri cu parfum de vară

       Și iarăși  vară... și iarăși aceleași locuri păstrează vie amintirea noastră... Îți mai aduci aminte, cum petreceam soarele... îmbrățișați.. Îți mai aduci aminte și cit de greu  disparea de pe cer.. de parcă era gelos...iar noi indeferenți.. ne sărutam... Te aveam atît de aproape... îți simteam suflarea.. iar buzele tale îmi  șopteau ceva...ceva care îmi dădea fiori..dar nu recunoșteam.. Îmi spuneai că ți-e bine lîngă mine, iar eu  îți răspundeam cu  un surîs..
        Fără să ne dăm seama, rămîneam singuri... Afară se întuneca, și eram alții, într-un paradis în care deveam prințesă iar tu  prinț... Și acum mai  aud refrenul acelui  cîntec ce ne unea... cuvintele din piesa Rihannei.. Te amo... era piesa noastră... Și totuși  cît de frumos  a fost.....  Zîmbetul tău îmi părea cel mai frumos și cel mai real... Te aveam doar pentru mine... și eram  cu adevărat fericită. Vîntul și acum mai păstrează aroma ta... ce mă  face să tremur... Ne țineam de mînă... Formam un tot  întreg... Te aveam. și te mai doream, te priveam și nu mă săturam  de tine, te sărutam și deveneam tot mai flămîndă de săruturile tale... Dar..nu am arătat la moment ce simt... am ținut în mine, explodam în mine, dar nici o dată nu ți-am mulțumit că mă faci fericită...Și  te-am pierdut...
        Te  văd, și inima îmi  începe a bate, uneori îmi pare că va sări  din piept... Dar nu ești deja al meu...  Ai devenit indeferent, dar totuși ceva mă atrage la tine... Să fie din cauza  că lucrurile opuse se atrag, sau să  fie  totuși  inima mea... care nici de cum nu te poate uita... Nu te am lîngă mine, dar îmi ești mereu  în minte, nu te sărut,dar dulceața sărutului tău e prezentă pe buzele mele, nu te cuprind, dar îți simt căldura.. Pur și simplu te iubesc....și asta  mă face să fiu fericită...macar pentru o  clipă... Ca să mă pot refugia  din oceanul lacrimilor  și suferințelor mele...

(gînduri, dedicate unei persoane speciale pentru mine,la care țin enorm...dar care din păcate nimic nu ne mai  unește decît doar amintirile...)

10 iul. 2010

Happy Birthday my dear Damian

Nici un cadou  nu are valoare
Decît prietenul adevărat,
Căci chiar de plouă, sau e soare
Mereu e gata  să îți dea un sfat.

De felul lui, puțin e nebunatic
Descurcăreț, dar și  îndemănatic.
Citește mult, dar doar psihologie
Iar muzica, pentru el e o  euforie.

Chitara îî  e soră, ba chiar și  iubită
De ea nu se desparte nici  pentru  o  clipită,
Ea îi  e muză, dar și prieten devotat
Căci doar cu ea, notele în sunet se prefac.

Iubește adevărul și  ți-l spune-n față
Minciuna și trădarea, el nu ți-o răsfață!
E optimist și crede-n viitor
De multe ori, e chiar un  mare visător...

Eu mă mîndresc cu  prietenia  noastră
Și sper că niciodată nu o să se sfîrșească
Eu te iubesc, eu te  ador
Tu pentru  mine  ești un înger păzitor!!!



6 iul. 2010

propriul univers

Privesc la cer, la miile de stele
și din dorințe,  eu constelații fac.
mă pierd în amintiri și lacrimile mele
pe loc in perle se prefac.

Te-aș vrea alături, în galaxia noastră,
să ne creăm al nostru univers
să fim doar noi în seara cea albastră
și restul să se transforme în vers….

Să ne iubim sub ploi de stele căzătoare,
să îmi șoptești  la infinit că mă iubești,
căci doar cu tine viața mea are valoare
iar martori imi sunt  măreții aștri cerești…

2 iul. 2010

Durere

O nouă zi, un  nou  început,
dar numai  nu  TU...
mă simt uneori atît de singuratică.
încerc să evadez. sa spun NU acelei  iubiri..
dar uneori  imi pare prea complicat....
Te vad mereu  intre pereți, te vad mereu  în gîndurile mele,
te vad mereu  în fața mea, te văd chiar și  în visul meu.
încerc atît de mult să dau  uitarii acel sărut cu pasiune....
Dar nu pot...
e o  magie..
o  vrajă.
Doresc să-l uit, și  în acel moment
îmi apare dulceața buzelor tale pe buzele mele...
închid ochii și te simt aproape..
dar de fapt...
nu ești....
Ești o stafie .. ce mă scoate  din minți.... 
Totul în  jurul meu e paradoxal
Te simt ca o răceală , ce ma înfierbinte...  
te simt ca un zîmbet, ce ma  face să pling... căci nu ești al meu..
                                                                             îți simt atingerea.. dar îmi e străină...
                                                                             Te vreau aproape doar pentru mine
                                                                             dar e imposibil...
                                                                             Ne desparte un abis:
                                                                             abisul visurilor mele
                                                                             si absența ta....

vagatio (viață rătăcitoare)

Viața mi-i cenușă:
cenușa albă a nașterii
amestecată cu cea neagră
a morții...

Anii sunt fumul:
fumul focului din noi.

fericirea e un deja vu-
apare cînd te aștepți mai  puțin
și dispare atunci cînd  uneori
chiar ai  nevoie de ea.

tristeția e ploaia:
o ploaie a lacrimilor,
un strigăt al inimii...

iubirea  e dorința:
dorința de a evada
din paradisul
întunecat
al durerii....

28 iun. 2010

special pentru prietena mea Nastiusha, dar si pentru toate fetele care sufera din numele dragostei....

Nu lăsa iarăși lacrima să se prelingă
Nu merită, iubirea las-o sa se stingă
Te face să suferi, dar totuși îl iubești
Dar pentru el, tu doar o jucărie ești.

Tu sufereai, dar el rîdea de tine
Tu sufereai, dar lui îi era bine
Tu sufereai, dar lui nici nui păsa
Tu sufereai ,dar el doar se distra.

Tu ești frumoasă, blîndă, minunată
În ochii tăi albaștri și luna se îneacă
Cu glas fermecator pe toți tu îi vrăjești
Ai la picioare doar statui cu fețe omenești

Nu suferi, nu plînge,zîmbește încă o dată
Uită totul , iubirea o sa treaca
Dansează, cintă, zburdă ,distrează-te din plin
Caci de cind se stie o viață doar trăim….

22 mai 2010

cuvintul


Pe margina de drum
Statea uitat  cuvintul.
Privea atit de trist
Dar nimeni nu-l lua in seama.
Treceam pe alaturi
Si ceva ma facut sa ma aplec
Poate muza, sau poate puterea lui.
Am sters praful de pe el
Ca sa-i readuc valoarea de alta data
Maturasem  gunoaiele aruncate de cei din  jur
Caci stirbea din frumusetea lui
Si nici macar, nu ii erau prieteni.
Am luat o foaie, si l-am pus atent pe ea.
Acasa  il spalasem cu apa sfintita
Semana cu  un ritual ca si botezul
Apoi l-am invelit  in cel mai gingas prosop
Numit vers si el mi-a zimbit cu o rima…  

amintirea

Ma pierd în adîncul amintirilor
și nu găsesc ieșirea.
Să evadez nu pot
Ceva mă ține-
Cătușele ruginite ale trecutului.
Sa strig- sunt mută..
mi-am pierdut glasul
spunîndu-ți de un infinit de ori
ca te iubesc...
Să vad sunt oarba,
Spectrul de culori mi s-a redus
la negru, alb și cenușiu...
Să sper – nu am curaj,
Am fost prea des dezamăgită.
Speranta nu mai am,
Nu stiu cei aia...
Sa fie un drog care,
te face sa te simti mai bine,
iar apoi trezindu-te din euforie
să-ți dai seama ca e doar un vis???
Nu.. nu am nevoie de ea
Vad o umbra...
O umbra care cindva mi-a fost atit de draga.
Sa fii chiar tu?
Nu cred, e prea banal..
Tu mi-ai oferit acest rai sumbru
Si apoi m-ai parasit. Lasîndu-ma singura
Printre lacrimi, griji si dureri...
Ma pierd in adincul amintirilor
Care cindva ma faceau fericita