Happy birthday amoraș!

Scumpul şi iubitul meu!

Nu ştiu în ce secundă, în ce  mod  şi cum am început să te iubesc... Dacă sincer nici nu ştiu  cu ce  şi de unde să încep... Gîndindu-mă la tine îmi bate inima atît de tare, aproape îmi sparge pieptul.  Uneori nici nu realizez  că ceea ce trăiesc alături de tine nu e vis, nu e o aberaţie ci e  chiar  viaţă, emoţii ..

Ceea ce trăiesc eu eşti TU.

TU eşti lacrima de fericire din  ochii mei, TU eşti moftul meu şi totodată liniştea mea interioară.  TU eşti curcubeul emoţiilor şi sentimentelor mele.  TU eşti raiul şi iadul din sufletul meu.  Mă faci să ard de dor, mă înnebuneşti cu săruturile tale, mă faci să te iubesc  nepămîntesc de tare, ca mai apoi  tot TU să mă faci să înteleg  că toate aceste  chinuri sunt de fapt tot ce îmi doresc de la tine...

 Iubesc să fac mofturi, isterii şi să mă alint. Şi ştii de ce? Pentru  că ador la nebunie cum mă linişteşti, cum mă strîngi la  piept şi  cum îmi  spui că totul va fi bine!

 Eşti departe, dar totuşi  o sa încerc să expun pe  foaie puţin din ce aş fi vrut să îţi spun în faţă, azi (deja  ieri, cînd  o să citeşti) de ziua ta de naştere. În primul rînd mulţumesc părinţilor tăi că te-au adus  pe lume.   În al doilea rînd mulţumesc circumstanţelor în care ne-am cunoscut, iar în al treilea  rînd îţi mulţumesc că din toate  tu m-ai ales pe mine! Iubitul meu,  îţi doresc multă sănătate, nervi de fier, momente doar  frumoase, pe care eu promit că o să ţi le dăruiesc. Să fii  înconjurat doar de oameni frumoşi la  chip  şi la suflet care  nu cunosc  invidia, trădarea şi care nu te vor făcea să suferi.

Să rămîi  aşa  precum eşti,  perfect  prin toate imperfecţiunile tale!

Uneori uităm sa îi luăm pe cei dragi de mînă şi pur şi simplu să le spunem că suntem fericiti. Suntem duri? Sau nepăsători? Suntem pur si simplu absorbiti de prezentul atat de rece si dur. Eu am realizat că acum 15 luni, visele mele de adolescentă îndragostită au început să capete culoare. Ard şi sting  acest foc cu dragoste si lacrimi. Fiorii îmi inundă inima, plamînii, şi se opresc  cam în regiunea gâtului. Sunt fericită că pot apuca pe cineva de mână şi să mă treaca curentul prin tot corpul de parcă ar fi pentru prima data cînd aceşti fiori se intalnesc. Nu îmi spune nimeni cum va fi viitorul acelor vise, dar sufletul ştie că ... visele au suflet, au amintiri, au fiori... Sufletul meu are vise şi ştiu că în visele Tale sunt aşa ca acum 15  luni, iar eu ştiu şi  îţi  promit

să te iubesc pentru totdeauna…în fiecare zi din totdeauna.

La mulţi ani! Te iubesc!

Cu dăruire de  sine şi amor ,

A ta pentru totdeauna!

Te iubesc!!!

Și însăși infinitul e doar  un început,

Ce naște în privirea ta măreață

Speranțe și viitor dintr-un trecut,

Amestecat cu a buzelor dulceață.

Iar trupul meu devine doar fiori,

Atunci cînd mă atingi încet, agale.

Doar tu și eu, noi - doi actori,

Ce se iubesc pe  perna  moale.

Și mă săruți și mă înnebunești

Cu vorbe și cu fapte…

Și înțeleg ce înseamnă să  iubești,

Cind sunt aici, iar tu îmi ești departe.

Iubesc ce faci, ce spui și ce gîndești,

Iubesc chiar și tăcerea lînga tine,

Iubesc cînd lung tu mă privești

Apoi sălbatic te repezi la mine.

Iubesc a ta tristețe, iubescu-ți  bucuria,

Iubesc cu trup și suflet tot ce e al tău.

Deși mă  obsedează  gelozia,

Îți mulțumesc că ești iubitul meu!!!

P.S: pentru că alături de tine  viața mea e în culori!

Să mă înveți să uit că te iubesc!

De vei pleca  cîndva  de lînga  mine

Să mă  înveți să  uit că te iubesc.

Să știu că totul va fi bine mîine,

Iar eu să pot  în continuare să  traiesc

În ochii tăi  găsit-am eu comori neexplorate,
Iubirea la care atît de mult visam.

Îți mulțumesc pentru săruturile adevărate

Din clipele frumoase și chiar cînd ne certam.

La pieptul tău mă simt atît de protejată

Și somnul pare mai dulce decît mierea.

Cuvintele dispar  îndată,

Iar pentru noi vorbește tăcerea.

O șoaptă, un sărut și-o alintare

E tot ce pot eu să–mi doresc

Iar de vei pleca  și știu că doare

Să  mă înveți să  uit că te iubesc!

P.S: pentru ca te  iubesc!

Scrisoare către bunici

   Scumpii mei,

      Scriu cu lacrimi în ochi, dar vreau să va spun că imi lipsiți enorm... Nu v-am vazut de mult timp și știu că încă o viața ne desparte, dar, dar va simt atit de  mult absența. Trecut-a timpul, dar nu s-a schimbat  nimic, decit acea așteptare de a va vedea din nou.. La acel nuc  batrin, la poartă. 

         Eu am crescut,  m-am facut fată frumoasă și deșteaptă, ca să te mîndrești de  mine, bunico, așa cum o făceai  mereu.. Dar  o dată cu trecerea timpului, am rămas acel copil  în suflet,  mereu  cu gindul la  mata.   Mi-e dor de aroma dulce, de dragostea pe care o depuneai în tot ce făceai: creșteai nepoți, sau admirai natura. Mi-e dor de zimbetul tău ce îmi facea ziua mai frumoasă, de glasul dojenitor, atunci cînd îți ieșeam din cuvint, dar totodată atît de milos și tandru. Mai ții minte cînd îmi dădeai  să coc piine în capăcele și să o dau în cuptor alături de a ta, care era atît de bună. La moment îmi parea ca acele bucățele de aluat din căpăcele au alt gust, era mai bună căci era pregătită de  mine sub îndemnul bunicii. Mi-e dor de tot ce îmi amintește de tine, bunicuțo: de merele din ferestre pe care le puneai  iarna și erau atît de delicioase, de dulciurile de la iepure care  le primeam cind eram cuminte sau  cînd  dormeam amiaza. Mergelele matale, pînă în ziua de azi  cred că erau  vrajite, odată ce puneam mîna la ele, adormeam, iar somnul era atit de dulce. nu mă temeam de  nimic cînd îți simteam mîna, pe pat  lingă mine. Bunico, ții minnte cît de greau  îțo venea să mă împletești căci aveam  părul mare  și gros, iar  eu in schimb de rasplata dupa  10  ani, nu am făccut  nimic altceva decît l-am tuns. Îmi cer scuze, că poate  niciodată nu ți-am spus ca te  iubesc enorm, sau chiar dacă am spus-o nu tin minte eu. Și aș da  orice, absolut orice să fii acum  lîngă mine.

    Bunicule, nu crede că am uitat de tine!  Mi-e dor și încă te  mai aștept,  sau mai bine spus aștept să vin să te  vizitez. Cum te simti  acum, cînd in jur nu mai e durere??? Sper că bine.. Știi ce  mi-am amintit acum? Zilele din copilarie  cînd aruncam fasolele în sus prin ploaie și ziceam ca plouă cu fasole, iar  mata, le stringeai și în schimb nu mă cerrtai dar îmi zimbeai și îmi ziceai că vezi. cred ca  gelozia e o calitate  ce imi vine din copilarie... Cind eram rea, ziceai că ai Doinița ta, care e  mereu  cuminte, iar eu în schimb  ti-am ruppt  vrio 10  imagini cu Doinița ta cuminte, căci în inima  matale era loc  doar pentru mine  și ceilalți 7 nepoți.  Legendarii plopi.. Mă speriai că o să ma duci acolo, dacăă nu o să ascult.. mda, frumoase amintiri. 

   Această scrisoare trebuia să fie trimisă acum mult timp,cind puteati sa  o primiti,iar acum, după atita timp și amintiri frumoase, ați decis ca trebuiți să plecați, iar  noi am ramas  singuri.  A trecut ceva timp de atunci, dar  incă  vă mai aștept și imi e dor de voi enorm. Vreau să vă  vad , să vă imbrațișez și să nu vă mai parăsesc niciodată.  NICIODATĂ! 

                                                                                               Cu mult drag , 

                                                                                                            nepoata Doina

P.S: Pacat că această scrioare a ramas a fi doar niște crimpeie din viata, momente  dulci  si amare, dar care  mereu  lasa o amprentă  prea puternica in viata  mea.

    

Adio școală! adio suflet de copil!

                                                              Fuga, fuga cu ghiozdane, ieri elevi in clasa-ntii...
                                                              
    Miros de flori, raze de soare si o  adunatura mare de elevi. Toți la 4 ace. Cei micuți sunt entuziasmați căci au trecut cu brio prima etapa din viața lor de școlar, iar pentru mine, proaspat absolvent, deja mă trec fiorii.  Parcă mai ieri părinții au adus în clasa 1, o  fetiță dornică de învățătură dar atit de speriată, iar acum cu ochii impăienjeniți de lacrimi, privește mama la valsul meu de absolvire.
     S-a dus și școala, s-au dus și frumoșii ani în care mă simțeam copil. Ultimul sunet , nu era nici pe departe ultimul sunet, era un 31 mai, care imi urează o vacanță plăcută, iar acum sună pentru ultima oară dorindu-mi drum bun în viață.
     Mergeam prin liceu și admiram sălile de clasă, holurile lungi și îmi dădeam seamă cît de familiari imi sunt. Fiecare colt, fiecare scară își are amintirea sa. Aici, fugeam după un coleg în clasa a 5-a, dincolo, repetam pentru o lucrare. in sala de  informatică mă treceau fiorii cănd auzeam cuvîntul Pascal și tot așa mai departe.
     În  anii de liceu, am înțeles ce înseamnă o clasă unită, atît la pozne  cît și la învățat. Mi-am dat seama ca copiatul sau fuga de la lecții nu sunt atit de strașnice cind sunt colective, și totuși chiar dacă roșeti a doua zi, căci te ceartă administrația, acum îmi amintesc cu zimbetul pe față. dar jocul Mafia... cîte lecții stricate pe tru ca noi nu ne puteam rupe de la joc.. stateam și după lecții uneori, doar ca să-l ducem la bun sfîrșit.
   In rol de liceană , am reușit să-mi îndeplinesc visul cel din clasa 1 și anume cel de a prezenta careul. Mi-am perfecționat aptitudinile de prezentatoare și mă simțeam atît de mindră de mine.
    Adio școală, cu tot ce ai  mai frumos.  cu zimbete pentru  primul 10 și lacrimi  pentru  prima notă rea; cu stres pentru  primul examen  din a IV-a și cu emoții mari pentru  BAC.
     Fuga, fuga, cu ghiozdane, ieri elev în clasa-ntii, azi, deja sunt  mare și-ți zic școală mai rămii!

     

De azi, nu te mai caut!

Nu te mai  caut eu, în gînd,
Durerea e prea mare
Demult nu mai văzut zîmbind-
Prea multă supărare.

De azi, nu te mai vreau în amintiri
Singur te-ai şters din  vise şi din minte
Au fost şi lacrimi , au fost şi  bucurii
Dar  nu mai pot fi cea de dinainte.

Te-am aşteptat şi poate încă mai aştept
Dar cred că nu te mai interesează
Şi inima-mi bate încet în piept
Şi candela, sublimul  vers, ea  mi-l veghează.

Poate am crezut prea mult în vise
Şi poate prea naivă am fost.
Te aşteptam mereu , cu braţele deschise,
Dar toate astea fără rost...

Vedeam în tine pînă ieri
Pe cel mai  minunat
Azi văd doar scrum şi  îndoieli
Căci tu demult  mai fi uitat...

Nu te  mai  caut, nici nu vreau
Ca să revii acum la mine
Mai bine singură să stau
Decît să sufăr după tine...

De azi, nu te  mai caut...
De azi, străine îţi spun....

Fii tare, femeie!

Fii tare, femeie, cînd  ochii ţi-s în lacrimi

Şi sufletul se rupe în bucăţi

Deşi  iubeşti cu dor şi patimi

Primeşti  în schimb şi nedreptăţi .

Fii tare femeie, cînd  mergi pe stradă  şi il vezi

În  fiecare străin ce te priveşte

Tu uită  şi  încearcă să crezi

Că tot ce a  fost ,a fost doar  o poveste.

Fii tare,femeie, că acesta ţi-e darul

Să  îmblinzeşti  ego-ul din barbat

Să îndulceşti  cu vorba-ţi şi amarul,

Să ierţi pe cel ce te-a tradat.

 Fii tare femeie , iubeşte si iartă

Nu dispera şi crede în soartă..

Fii tare ,căci vine şi ziua de  mîine

Tot ce se face , se face spre bine!

Mă doare amintirea

Iubeşti, plîngi, suferi, rîzi, cazi, te  ridici, te zbaţi, renunţi , analizezi  , plingi iar. Şi .. tot aşa pănă nu ajungi  nicăieri.. Îţi  insufli că eşti puternic(ă), chiar dacă ştii  prea bine cît de naiv(ă) eşti , de  fapt. Te arzi odată  şi spui că nu o  vei mai  face... Dar  călcăm de  fiecare dată pe aceiaşi treaptă.. Spui că nu vei mai iubi atît de  uşor, nu vei cădea pradă sentimentelor, dar cînd întălneşti acel suflet atît de apropiat  ţie, nu faci altceva decît  să-i cazi în genunchi.. trăieşti doar cu clipa, şi te temi de  pierderea sau trădarea  lui....  Cînd vine ziua  despărţiri , nu înţelegi ce se  întimplă. Pămîntul îti fuge de sub picioare,  lacrimile sunt picaturile sufletului, iar fericirea  îţi pare atît de  necunoscută. .. Suferinţa devine  umbra noastră. Tresari la  fiecare  "Te iubesc" auzit , şi sesizezi mai apoi că nu e adresat ţie. Ti se rupe  inima, cînd  mergi pe stradă  şi te simti atît de singură  în  mulţimea asta de  oameni... şi brusc  îţi aminteşti toul.... Urăsc amintirile. Dacă aş putea, în orice moment mi-aş elibera mintea de orice amintire frumoasă. Aş lua-o pe fiecare în parte, aş mototoli-o şi aş arunca-o în cel mai îndepărtat coş de gunoi posibil. Oriunde mă întorc nu întâlnesc altceva decât amintirile mele.Ele mă acoperă,se prind de mine,mi se aşează pe buze,pe degete,îmi intra în ochi,în ureche,între ganduri,între cuvinte şi nu mai pot să merg fără să lovesc o amintire,s-o fac să tresară,să mă doară,să mă urmărească…

Naivi

Naivi suntem şi prea încrezători în oameni,

Ca să vedem în ochii lor  minciuna.

Cuvinte spuse , fapte  nefăcute

Nasc  in noi ura şi ranchiuna…

La ce ajungem, vorbindu-i pe  la spate

Pe cei ce  ieri i-am ridicat în slăvi?

Cinstim  minciuna, batjocorim dreptatea

Iar zîmbetul îl vindem pe otrăvi

Şi  unde-i paradisul promis  de altădată?

Ne-am săturat să ardem pe  pămînt..

Hai să sădim sămînţa bunătăţii!

Vreau să  fim oameni! Asta  vreau să  simt!

Naivi suntem, dar , poate nu-ntratîta,

Să ne lăsăm călcaţi, batjocoriţi

Avem curaj să  mergem înainte

Învăţaţi  puternici ca să  fiţi.

(inspirată de starea celei  care  îmi călăuzeşte gîndul.  Dedicată Nataliei Bodiu, chiar dacă pari naivă ,pentru  mine  ai fost, eşti şi vei fi un exemplu...)

O altă parte din mine

Astăzi a fost  o zi mult prea specială pentru mine. Astăzi am observat că toată munca mea extracurriculară rodeşte tot  mai fructos pe zi ce trece. Dacă la început nu vedeam sensul existenţei  consiilor  pentru tineri, azi am ajuns să le mulţumesc că ele activează. Datorită Consiliului Local al Copiilor şi Tinerilor din mun   Chişinău apărut la iniţiativa Centrului Adolescenţilor din cadrul Direcţiei Generale Educaţie TIneret şi Sport am crescut şi m-am dezvoltat multilateral. În primul rînd, am  cunoscut oameni noi, tineri activi şi dornici de schimbări. Fobia  mea de a vorbi în public a dispărut, am devenit  mult  mai sigură pe  mine  odată cu apariţiile  mele la emisiunile  radiofonice  de la  Radio Moldova  şi Vocea Basarabiei. Participarea la mesele rotunde   cu următoarele generice:

•   Violenţa printre adolescenţi: cauze si consecinţe
• Drepturile omului încep de la drepturile copilului
• Eforturi pentru  combaterea pornografiei infantile in RM
• Exodul intelectual al tinerilor-premise,cauze,consecinţe
•  „Violenţa prin intermediul surselor informaţionale”

şi la dezbaterile:

•  Celularele - un mare beneficiu sau probleme camuflate in viata  de tînăr
•  Boom-ul informativ avantaj sau cauza a eşecului şcolar
• ”Independenţa financiară- tendinţă de emancipare a  tinerilor sau  modalitate de afirmare”

nu au influenţat doar  pozitiv asupra viziunilor  mele, ci  mi-au şi deschis noi  orizonturi. Tot în cadrul consiliului am activat  alături de o chipă de oameni nemaipomeniţi, formînd comisia mass-media şi relaţii cu publicul. Spiritul voluntariatului a  venit  odată cu activităţile de  binefacere organizate

• Caravana de Crăciun (la azilul de bătrîni din Chişinău)
• Caravela bunătăţii (concert organizat pentru  copii din  familii cu nivel de trai scăzut + colectare de fonduri)
•   Colectare de fonduri pentru copii cu dizabilităţi, grădiniţa complexului Orfeu (la iniţiativa centrului adolescenţilor, parteneriat între 5 licee).

Să nu mai vorbesc şi de  parteneriatele consiliului cu Consiliul Judeţean al Elevilor din Iaşi  şi cu cel din orăşelul Borleange (Suedia). Printr-un astfel de  parteneriat am petrecut  o săptămînă de  neuitat  in România. 

    Dar să revin la ziua de azi şi de ce a devenit atît de semnificativă pentru mine. azi am avut  onoarea să fiu membru  comisiei  de examinare a dosarelor privind bursa  municipală şi propunerea  noilor criterii de selectare a bursierilor. Am rămas  profund  impresionată , din mai  multe  motive: 1- eram doar eu dintre elevi, restul persoane  influente din cadrul DGETS şi nu numai, pintre care se  numără dna Cujbă Valentina, director general adjunct, DGETS; dna Valentina Sandu- şef CA şi secretara comisiei. Uitasem să precizez că comisia era formată doar din 8 persoane.  Şi al doilea  motiv e că m-am simţit  cu adevărat  importantă, cînd am participat  la  votarea propunerilor  care  vor intra  în vigoare  în noul regulament  începînd cu anul 2012 şi desigur cînd am semnat în  procesul verbal. 

 Poate pentru  mulţi asta pare  banal, sau  ceva obişnuit , dar pentru  mine a fost ceva extraordinar de placut. o experienţă unică ce nu o voi uita curînd  sau poate  niciodată!

Într-o zi din toată durerea mea va rămîne doar scrum...

Într-o zi din toată durerea mea va rămîne doar scrum:

Va fi doar  o urmă  lasată pe drum.

Într-o zi  dragostea  va fi doar  amintire

Tot ce –a fost frumos, arzînd  în despărţire.

Într-o zi soarele v-apune, dar  nu pentru  noi:

Tu- departe, iar eu legată de griji şi  nevoi.

Într- zi  poate ne vom revedea pe stradă

Aceleaşi  împrejurări , doar tu cu altă fată.

Într-o zi nu îţi  voi mai spune  nimic,

Timpul  nostru  a  luat sfîrşit

 

Măicuța mea

Măicuța mea, sărut smaraldul  ochilor tăi dulci

Ce mă privesc cu atîta dor și  gingașie

Și mă alintă chiar și-atunci,

Cînd plîng sau greu îmi este  mie.

Măicuța mea, sărut  a tale mîini duioase

În care  atît de  bine mă simțeam

Și datorită lor, atît de drăgostoase

Doar zîne și prințese  eu visam.

Măicuța mea, azi mai frumoasă decît ieri,

Să fii cu zîmbetul mereu  pe  față,

Vreau ca să  uiți de lacrimi și dureri

Și să trăiești din plin, că ai numai  o viață.

Măicuța mea ..tu ești  pilonul fericirii mele

Și  înger păzitor  pe-acest  pămînt.

Tu mă ferești de cele rele

Și  nu  îmi ceri  nimic  în schimb.

Măicuța mea , tu meriți universul

Pentru confortul și  binele creat,

Dar îți ofer doar gîndul meu și versul

Pentru noptile  în care  m-ai  vegheat.

(dedicație pentru cea, datorită căruia eu sunt ceea ce sunt... Mamă te  iubesc pentru  că ești sensul  existenței  mele. La mulți ani!)