Te iubesc, nu te iubesc, te iubesc, nu te iubesc....
aidoma unor petale de romaniţe, rup şi eu
din amintirile trăite alături de tine...
Lacrimi şi zîmbete, tristeţe şi fericire...
Atîtea momente plăcute şi neplăcute...
te zăresc undeva în depărtări şi inima-mi tresare,
chiar dacă recunosc eu sau nu acest lucru..
Şi totuşi oare te mai iubesc?
Da.. Nu.. DA .Nu...
Da....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu