propriul univers

Privesc la cer, la miile de stele
și din dorințe,  eu constelații fac.
mă pierd în amintiri și lacrimile mele
pe loc in perle se prefac.

Te-aș vrea alături, în galaxia noastră,
să ne creăm al nostru univers
să fim doar noi în seara cea albastră
și restul să se transforme în vers….

Să ne iubim sub ploi de stele căzătoare,
să îmi șoptești  la infinit că mă iubești,
căci doar cu tine viața mea are valoare
iar martori imi sunt  măreții aștri cerești…