O nouă zi, un nou început,
dar numai nu TU...
mă simt uneori atît de singuratică.
încerc să evadez. sa spun NU acelei iubiri..
dar uneori imi pare prea complicat....
Te vad mereu intre pereți, te vad mereu în gîndurile mele,
te vad mereu în fața mea, te văd chiar și în visul meu.
încerc atît de mult să dau uitarii acel sărut cu pasiune....
Dar nu pot...
e o magie..
o vrajă.
Doresc să-l uit, și în acel moment
îmi apare dulceața buzelor tale pe buzele mele...
închid ochii și te simt aproape..
dar de fapt...
nu ești....
Ești o stafie .. ce mă scoate din minți....
Totul în jurul meu e paradoxal
Te simt ca o răceală , ce ma înfierbinte...
te simt ca un zîmbet, ce ma face să pling... căci nu ești al meu..
îți simt atingerea.. dar îmi e străină...
Te vreau aproape doar pentru mine
dar e imposibil...
Ne desparte un abis:
abisul visurilor mele
si absența ta....
Splendid Doino!
RăspundețiȘtergereTe invit și la poeziile mele. Link-ul la categoria poezie din blogulmeu:
RăspundețiȘtergerehttp://napobloghia.wordpress.com/category/poezie/
iac napocel si pe aci a ajuns :D
RăspundețiȘtergereda,incantatoare poezia!