De azi, nu te mai caut!

Nu te mai  caut eu, în gînd,
Durerea e prea mare
Demult nu mai văzut zîmbind-
Prea multă supărare.

De azi, nu te mai vreau în amintiri
Singur te-ai şters din  vise şi din minte
Au fost şi lacrimi , au fost şi  bucurii
Dar  nu mai pot fi cea de dinainte.

Te-am aşteptat şi poate încă mai aştept
Dar cred că nu te mai interesează
Şi inima-mi bate încet în piept
Şi candela, sublimul  vers, ea  mi-l veghează.

Poate am crezut prea mult în vise
Şi poate prea naivă am fost.
Te aşteptam mereu , cu braţele deschise,
Dar toate astea fără rost...

Vedeam în tine pînă ieri
Pe cel mai  minunat
Azi văd doar scrum şi  îndoieli
Căci tu demult  mai fi uitat...

Nu te  mai  caut, nici nu vreau
Ca să revii acum la mine
Mai bine singură să stau
Decît să sufăr după tine...

De azi, nu te  mai caut...
De azi, străine îţi spun....

Fii tare, femeie!

Fii tare, femeie, cînd  ochii ţi-s în lacrimi

Şi sufletul se rupe în bucăţi

Deşi  iubeşti cu dor şi patimi

Primeşti  în schimb şi nedreptăţi .

Fii tare femeie, cînd  mergi pe stradă  şi il vezi

În  fiecare străin ce te priveşte

Tu uită  şi  încearcă să crezi

Că tot ce a  fost ,a fost doar  o poveste.

Fii tare,femeie, că acesta ţi-e darul

Să  îmblinzeşti  ego-ul din barbat

Să îndulceşti  cu vorba-ţi şi amarul,

Să ierţi pe cel ce te-a tradat.

 Fii tare femeie , iubeşte si iartă

Nu dispera şi crede în soartă..

Fii tare ,căci vine şi ziua de  mîine

Tot ce se face , se face spre bine!

Mă doare amintirea

Iubeşti, plîngi, suferi, rîzi, cazi, te  ridici, te zbaţi, renunţi , analizezi  , plingi iar. Şi .. tot aşa pănă nu ajungi  nicăieri.. Îţi  insufli că eşti puternic(ă), chiar dacă ştii  prea bine cît de naiv(ă) eşti , de  fapt. Te arzi odată  şi spui că nu o  vei mai  face... Dar  călcăm de  fiecare dată pe aceiaşi treaptă.. Spui că nu vei mai iubi atît de  uşor, nu vei cădea pradă sentimentelor, dar cînd întălneşti acel suflet atît de apropiat  ţie, nu faci altceva decît  să-i cazi în genunchi.. trăieşti doar cu clipa, şi te temi de  pierderea sau trădarea  lui....  Cînd vine ziua  despărţiri , nu înţelegi ce se  întimplă. Pămîntul îti fuge de sub picioare,  lacrimile sunt picaturile sufletului, iar fericirea  îţi pare atît de  necunoscută. .. Suferinţa devine  umbra noastră. Tresari la  fiecare  "Te iubesc" auzit , şi sesizezi mai apoi că nu e adresat ţie. Ti se rupe  inima, cînd  mergi pe stradă  şi te simti atît de singură  în  mulţimea asta de  oameni... şi brusc  îţi aminteşti toul.... Urăsc amintirile. Dacă aş putea, în orice moment mi-aş elibera mintea de orice amintire frumoasă. Aş lua-o pe fiecare în parte, aş mototoli-o şi aş arunca-o în cel mai îndepărtat coş de gunoi posibil. Oriunde mă întorc nu întâlnesc altceva decât amintirile mele.Ele mă acoperă,se prind de mine,mi se aşează pe buze,pe degete,îmi intra în ochi,în ureche,între ganduri,între cuvinte şi nu mai pot să merg fără să lovesc o amintire,s-o fac să tresară,să mă doară,să mă urmărească…