23 ian. 2011

Ce plină e lumea de oameni….

Ce  plină e lumea de oameni….
Ce plină e viața de noi:
De sentimente, lacrimi, griji și nevoi.

Ce plină e lumea de oameni…
Cerșetori,  oameni de stradă-
Ce nimeni nu-i văd sau nu vor să-i vadă.

Ce plină e lumea de oameni…
De viermi ce pe pămînt se tîrăsc,
Și care doar cu invidie se hranesc.

Ce plină e lumea de  oameni…
Actori ce poartă măști peste măști,
Cînd  lumea e plină de canalii
Mai poți  oare să iubești?

Ce plină e lumea de  oameni…
Și totuși cît de pustie ea e…

3 comentarii:

  1. frumoasă poezie Doina!

    PS: motivul "lumii ca teatru" hehe :)

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place ft mult aceasta poezie.... si ma mindresc ca cunosc o asemenea persoana

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc mult fetelor...
    da motivul lumii ca teatrul persista.. :)

    RăspundețiȘtergere