Odă Limbii Române

Prin condei, sărut eu  limba noastră cea română
Mînjită cu funingine, bătută cu ţărînă.
Trecut-au anii, dar tot frumoasă eşti
Prin Eminescu şi  Vieru  mereu  o să trăieşti.

Eşti praf de muză în suflet de poet
Înger păzitor al neamului romano-get
Eşti dorul de patria străbună
Eşti doina ce-n codri încă mai răsună.

O, Limbă, mă-nchin în faţa ta şi-ţi  cer iertare
Din numele întregului popor
Că te-am stîlcit, călcîndu-te-n picioare
Ne-ascultînd durerea din scumpu-ţi glăscior.

Dacă aş putea să-ţi dăruiesc castele
Ba chiar pămîntul şi cerul plin cu stele
Dar ştiu  precis că vrei doar numai una
Să ne iubim noi LIMBA,PATRIA şi  MUMA