Crăciunul

E seara de Crăciun şi-n jur e fericire

Acum se-adevereşte sfînta  prorocire

Născutu-sa Iisus , în ieslea părăsită

În ieslea veche de  vite  încălzită.

O stea luceşte sus

Şi cheama magii să se-nchine

În faţa  pruncului Iisus:

Stăpînitor pe vieţi şi pe destine

 Şi doarme pruncul încălzit de animale

De dragoste creştină, în ale Maicii poale.

Iar îngerii deasupra lui păzesc

Cu flori dalbe în mînă, lerui ler şoptesc.

Pornit-au cu colinda, prin lume să vestescă

O naştere creştină,  o dragoste cerească.

Azi fiul Domnului coboară pe pămînt

În  chip de om, cu sufletul de sfînt!!!

Primiţi  colindătorii  în suflet şi în casă

Afară este frig ,  chemaţi-i şi la  masă

Nu fiţi zgîrciţi , Crăciunul  este-al tuturor

De cînd  veni Iisus, stăpîn nemuritor!

Trăiţi cu dragostea pentru  Dumnezeu

Primiţi  pe cei ce vin cu lerui  ler.

P.S I love you

Azi am vizionat un film ,care demult mă sfătuiau  prietenii, însă din cauze  necunoscute nici  chiar de mine îl anulam sau  pur si simplu nu aveam timp.  Însă în seara aceasta, am decis  să-l  vizionez. "P.S I love  you"- un film de suflet, care m-a impresionat pînă la lacrimi. un subiect destul de actual şi pentru mine... de fapt, pentru noi toţi... Dragostea. Privită dintr-un alt  punct de  vedere dragostea  chiar şi după moarte rămîne dragoste. Ea nu trebuie să ne omoare, ci din contra să ne  ofere forţe pentru a trăi în  continuare... Dacă ar fi să  parafrazez, pentru cazul meu... dragostea din trecut trebuie lăsată în trecut... Nu trebuie să trăiesc cu trecutul... să aştept  semne din trecut  pentru a  continua  în viitor... Prima dragoste vă rămîne  mereu cea mai  curată şi pură.. vie în suflet, dar care va ţine de trecut.. Nu spun poate încă mai iubesc,  de fapt nu  poate, dar  chiar  iubesc .. însă nu trebuie să uit că ... Că totul vine de  la sine... Oricît aş  plinge eu acum... nu aş mai schimba nimic..  Însă mereu aş trăi  cu un doar  şi acel doar  ar semnifica mereu un  P.S. I love  you

(gînduri  din  gînduri..sentimente răsărite din adîncul  sufletului)

Iarna

Îngheaţă  în mine al suferinţelor  tărîm

Şi ninge cu fulgi de fericire

Se  spune  ca în  viaţă  toţi  murim

Dar numai nu din cauza iubirii.

Prefer să îngheţe lacrimile

Să  plîng cu fulgi  de  nea

Ca să se transforme  nopţile

Într-un basm de catifea.

Schimb  negrul gîndurilor

Pe minunatul alb imaculat...

Permiteţi-mi  doamnelor şi domnilor

Să  vă spun că de azi totul s-a schimbat.

E iarnă şi omuleţii de zăpadă invadează,

iar  fulgii îmi  vizitează inima.

Atmosfera de sărbătoare îmi crează

Fericirea şi îmi şterge lacrima!

Zîmbeşte, trăieşte-ţi clipa

Căci nu se ştie  ce mîine  va urma:

Azi  ninge cu fulgi măşcaţi de nea

Iar mîine cine ştie, poate va ploua..