Naivi

Naivi suntem şi prea încrezători în oameni,

Ca să vedem în ochii lor  minciuna.

Cuvinte spuse , fapte  nefăcute

Nasc  in noi ura şi ranchiuna…

La ce ajungem, vorbindu-i pe  la spate

Pe cei ce  ieri i-am ridicat în slăvi?

Cinstim  minciuna, batjocorim dreptatea

Iar zîmbetul îl vindem pe otrăvi

Şi  unde-i paradisul promis  de altădată?

Ne-am săturat să ardem pe  pămînt..

Hai să sădim sămînţa bunătăţii!

Vreau să  fim oameni! Asta  vreau să  simt!

Naivi suntem, dar , poate nu-ntratîta,

Să ne lăsăm călcaţi, batjocoriţi

Avem curaj să  mergem înainte

Învăţaţi  puternici ca să  fiţi.

(inspirată de starea celei  care  îmi călăuzeşte gîndul.  Dedicată Nataliei Bodiu, chiar dacă pari naivă ,pentru  mine  ai fost, eşti şi vei fi un exemplu...)

O altă parte din mine

Astăzi a fost  o zi mult prea specială pentru mine. Astăzi am observat că toată munca mea extracurriculară rodeşte tot  mai fructos pe zi ce trece. Dacă la început nu vedeam sensul existenţei  consiilor  pentru tineri, azi am ajuns să le mulţumesc că ele activează. Datorită Consiliului Local al Copiilor şi Tinerilor din mun   Chişinău apărut la iniţiativa Centrului Adolescenţilor din cadrul Direcţiei Generale Educaţie TIneret şi Sport am crescut şi m-am dezvoltat multilateral. În primul rînd, am  cunoscut oameni noi, tineri activi şi dornici de schimbări. Fobia  mea de a vorbi în public a dispărut, am devenit  mult  mai sigură pe  mine  odată cu apariţiile  mele la emisiunile  radiofonice  de la  Radio Moldova  şi Vocea Basarabiei. Participarea la mesele rotunde   cu următoarele generice:

•   Violenţa printre adolescenţi: cauze si consecinţe
• Drepturile omului încep de la drepturile copilului
• Eforturi pentru  combaterea pornografiei infantile in RM
• Exodul intelectual al tinerilor-premise,cauze,consecinţe
•  „Violenţa prin intermediul surselor informaţionale”

şi la dezbaterile:

•  Celularele - un mare beneficiu sau probleme camuflate in viata  de tînăr
•  Boom-ul informativ avantaj sau cauza a eşecului şcolar
• ”Independenţa financiară- tendinţă de emancipare a  tinerilor sau  modalitate de afirmare”

nu au influenţat doar  pozitiv asupra viziunilor  mele, ci  mi-au şi deschis noi  orizonturi. Tot în cadrul consiliului am activat  alături de o chipă de oameni nemaipomeniţi, formînd comisia mass-media şi relaţii cu publicul. Spiritul voluntariatului a  venit  odată cu activităţile de  binefacere organizate

• Caravana de Crăciun (la azilul de bătrîni din Chişinău)
• Caravela bunătăţii (concert organizat pentru  copii din  familii cu nivel de trai scăzut + colectare de fonduri)
•   Colectare de fonduri pentru copii cu dizabilităţi, grădiniţa complexului Orfeu (la iniţiativa centrului adolescenţilor, parteneriat între 5 licee).

Să nu mai vorbesc şi de  parteneriatele consiliului cu Consiliul Judeţean al Elevilor din Iaşi  şi cu cel din orăşelul Borleange (Suedia). Printr-un astfel de  parteneriat am petrecut  o săptămînă de  neuitat  in România. 

    Dar să revin la ziua de azi şi de ce a devenit atît de semnificativă pentru mine. azi am avut  onoarea să fiu membru  comisiei  de examinare a dosarelor privind bursa  municipală şi propunerea  noilor criterii de selectare a bursierilor. Am rămas  profund  impresionată , din mai  multe  motive: 1- eram doar eu dintre elevi, restul persoane  influente din cadrul DGETS şi nu numai, pintre care se  numără dna Cujbă Valentina, director general adjunct, DGETS; dna Valentina Sandu- şef CA şi secretara comisiei. Uitasem să precizez că comisia era formată doar din 8 persoane.  Şi al doilea  motiv e că m-am simţit  cu adevărat  importantă, cînd am participat  la  votarea propunerilor  care  vor intra  în vigoare  în noul regulament  începînd cu anul 2012 şi desigur cînd am semnat în  procesul verbal. 

 Poate pentru  mulţi asta pare  banal, sau  ceva obişnuit , dar pentru  mine a fost ceva extraordinar de placut. o experienţă unică ce nu o voi uita curînd  sau poate  niciodată!

Într-o zi din toată durerea mea va rămîne doar scrum...

Într-o zi din toată durerea mea va rămîne doar scrum:

Va fi doar  o urmă  lasată pe drum.

Într-o zi  dragostea  va fi doar  amintire

Tot ce –a fost frumos, arzînd  în despărţire.

Într-o zi soarele v-apune, dar  nu pentru  noi:

Tu- departe, iar eu legată de griji şi  nevoi.

Într- zi  poate ne vom revedea pe stradă

Aceleaşi  împrejurări , doar tu cu altă fată.

Într-o zi nu îţi  voi mai spune  nimic,

Timpul  nostru  a  luat sfîrşit

 

Măicuța mea

Măicuța mea, sărut smaraldul  ochilor tăi dulci

Ce mă privesc cu atîta dor și  gingașie

Și mă alintă chiar și-atunci,

Cînd plîng sau greu îmi este  mie.

Măicuța mea, sărut  a tale mîini duioase

În care  atît de  bine mă simțeam

Și datorită lor, atît de drăgostoase

Doar zîne și prințese  eu visam.

Măicuța mea, azi mai frumoasă decît ieri,

Să fii cu zîmbetul mereu  pe  față,

Vreau ca să  uiți de lacrimi și dureri

Și să trăiești din plin, că ai numai  o viață.

Măicuța mea ..tu ești  pilonul fericirii mele

Și  înger păzitor  pe-acest  pămînt.

Tu mă ferești de cele rele

Și  nu  îmi ceri  nimic  în schimb.

Măicuța mea , tu meriți universul

Pentru confortul și  binele creat,

Dar îți ofer doar gîndul meu și versul

Pentru noptile  în care  m-ai  vegheat.

(dedicație pentru cea, datorită căruia eu sunt ceea ce sunt... Mamă te  iubesc pentru  că ești sensul  existenței  mele. La mulți ani!)

In vis

adorm, cu doru-mbrăţişată

şi chipul tău îl văd  în vis.

tu mă săruţi  pe fruntea-mi lată

şi mă  conduci în paradis.

Acolo, sus,  pe nori pufoşi,

mă simt atît de  protejată

mă  uit  în ochii tăi frumoşi,

iubirea mea de alta dată.

mă strîngi la  pieptul tău

şi-mi spui că mă vrei  aproape

iar eu iţi şoptesc: iubitul meu,

voi fi alături zi şi noapte!

voi fi alături, chiar şi atunci

cînd dormi sau eşti departe

şi îţi  voi transmite  vise dulci.

nimic , nici cînd nu ne  desparte.

Sărutul tău  ca mierea dulce

eu îl păstrez  în amintiri,

trimit tristeţea să se culce

şi ascult atent cum tu respiri.

Nu  vreau sa mă mai trezesc

Căci grea e departatea

De acel chip dumnezeiesc

Ce nu  mi-l fură  nici măcar UITAREA!

Ploaie de vară

Şi las să plouă... Să plouă cu amintiri, zimbete şi voie  bună. Chiar dacă soarele se lasă rugat pentru  a străluci, ploaia ne potoleste setea... acea sete de  copilărie... Pînă azi simţeam ca o  să încep deja să urăsc această stare a vremii, însă m-am înşelat amarnic... Mergeam pe stradă şi copleşită de gînduri  nici nu am sesizat că începe să  plouă... Strop cu strop... Si  apa se prelingea pe  chipul meu, pe ochi, pe buze, pe mîîni... şi fără să  îmi dau seama  am ajuns să fiu  prinsă într-un joc  al picăturilor ... erau atît de irezistibile  încît  pasul  meu a contenit ...  Logic era să fug şi să gasesc un locuşor la dos  însă eu zimbeam şi admiram ploaia...  eram udă  pînă la piele... am dat drumul la păr şi am început a alerga.. alergam  prin ploaie.. mă invirteam,căutam fiecare boltoacă  şi mergeam prin ea.  Toţi din jurul meu se  uitau atît de straniu la  mine, de  parcă vazuse un  nebun. De fapt şi eram  înnebunită. Înnebunită de izul de aer curat de  după dar şi din timpul ploii. Mă simţeam, de  parcă printr-un portal magic, am  nimerit  în copilăria mea, la bunici, la  ţară, unde alergam desculţă de fiecare dată, cînd ploua. Revenită din euforia  jocului, am oprit  un maxi taxi  şi am venit acasă.  Şi totuşi cît e de  plăcută  ploaia  de vară:caldă, scurtă şi atît de  năstruşnică. Te iubesc ploaie  deoarece  mă faci să mă simt din nou copil!!! Nu ezitaţi să zburdaţi în ploaie. Nu e ruşinos deloc...  şi chiar de e.. cine te poate  condamna că scoţi la plimbare sufletul?

te iubesc, nu te iubesc

  Te iubesc, nu te  iubesc, te  iubesc, nu te iubesc....
           aidoma unor petale de romaniţe, rup şi eu
                  din amintirile trăite alături de tine...   
                Lacrimi şi zîmbete, tristeţe şi fericire...
               Atîtea momente plăcute  şi neplăcute...
            te zăresc undeva în depărtări şi inima-mi tresare,
                chiar dacă recunosc eu sau nu acest lucru..
                         Şi totuşi oare te  mai iubesc?
                               Da.. Nu.. DA .Nu...
                                          Da....

Happy birthday, scumpa mea Marcela

De-ar fi să coboare îngerii din cer,

Nu aş fi atît de  emoţionată,

Ca şi atunci cînd  sfatul  eu ţi-l cer,

Iar tu rămii mereu  la fel de devotată.

Chiar de sunt furtuni şi vinturi mari,

Sau  soare, iar  noaptea  cerul plin de stele;

Prietenii adevăraţi sunt rari,

Dar  gata să te scoată din belele.

De plîng, îmi ştergi, tu,  lacrima.

Iar de zîmbesc, o faci cu mine.

Iar cuvintele nu pot  exprima

Cît de mut ţin eu la  tine.

Alături, noi, vom trece peste toate,

De griji, nevoi sau zile-nnourate.

Alături, noi, pe toate  le vom izbuti,

Alături,  noi,  putem zîmbi!

Vor trece anii , iar  noi la fel,

Aşa,  la o adică

Stînd la umbra unui copacel

O vom vedea pe  Doiniţa şi acea  Marcică!!!

noi la bătrîneţe :D:D:D

(dedicată prietenii mele adevărate)

Şi cine a spus că dragoste nu e

Şi  cine a spus că dragoste  nu e,

Nu ştie nici cei aia  fericire

Înconjuraţi de  oameni dragi,

Catinca e  mireasă, iar Sergiu- frumos mire.

Şi cine a spus  ca  viaţa  nu-i frumoasă

Şi  că doar lacrimi sunt pe acest pămînt,

Nu a văzut-o pe Catinca azi mireasă,

Iar mirele-i  în faţa ei îngenunchind.

Aşa precum mugurii  dau în floare

Atunci cînd  razele de  soare încălzesc

Aşa şi  universul să capete culoare,

Cînd  vă şoptiţi misteriosul: Te iubesc!

Pe vînt , în timp cu ploi sau soare

Mai bine e să fiţi în doi.

Şi pe   o singură  cărare,

Să vă-nvoiţi tot  amîndoi.

Precum luceafărul şi luna,

Pe cerul nopţii sunt uniţi,

Aşa-s şi florile-n cunună,

La fel  şi voi - nedespărţiti!!!

(dedicaţie pentru Ecaterina şi Sergiu)

gînduri, gînduri... mă copleşesc gîndurile si uneori îmi par că sunt haina sufletului meu!

Doar tu

Doar tu  imi  poti readuce zimbetul pe  buze

Si lacrima  s-o stergi  de  pe  obrazul meu

Doar tu  ştii  cum să-mi  ceri scuze

Iar eu  să mă topesc după sărutul tău...

Învaţă-mă din nou să pot  visa

În bezna nopţilor tîrzii şi-atît  de speciale,

Învaţă-mă din nou să pot crea

Acel amor pierdut cîndva, prin  aşternutul moale.

Doar tu  faci cerul să pară  mai albastru

Şi  stelelor oferi  mai multa stralucire.

Îmi spui iar mii şi sute, la asta eşti  maestru.

Şi eu prefer sa  cred  că nu-i o nălucire...

Doar tu, azi, mă faci să cred în viitor,

Chiar dacă trecutu-mi e presurat  cu dor.

Si din clepsidră timpul iarăşi îl pierdu,

Dar sincer nu-mi mai pasă, alături eşti doar tu...

(inspirată de această piesă )

...

Pleopele-mi se-nchid de atita oboseala

De atita  chin si lacrimi in zadar

Iar inima-mi ingheata din a ta raceala,

iar zilele se scurg  incet din calendar

si  nu mai  vii si  nu-mi mai  juri  iubire

si totul parca azi sa destramat

a fost  un vis , ba  chiar  o feerie

iar eu eram regina si tu  imparat…

gînd....

există prietenii de o zi, de o lună, de un sau mai mulți, dar nici una  dintre ele nu e adevărată. Singurul prieten adevărat e mama-singurul prieten pe o viață!

Rugă pentru părinte

Părinte-izvor de  înțelepciune
Din apa  cărui am băut,
Mereu  la  rele și  la bune
Mereu alături te-am știut.

Părinte- slovă de aur
Cu diamante presurat
Nu ai purtat coroană și nici laur
Însă mereu te-am ascultat.

Poate n-am fost mereu cuminte
Poate n-am fost cum tu ai vrut
Dar am avut mereu în minte
Un mulțumesc că m-ai crescut.

Și mai crescut  destul de bine
Puținul tău tu mi l-ai dat
Ai fost  flămînd,dar  mi-ai dat mie
Și  niciodată n-ai  oftat.

Iar azi e rîndul meu deja
Să-ți demonstrez că te  iubesc
Și mă închin în fața ta
Și gîndul meu ți-l dăruiesc.

Și iartă-mă de am greșit
Și te-am rănit cumva
Și dacă  poate-ai suferit
Din vina mea, din vina mea.

Iar astăzi dacă-i ziua ta
Oprească-se clepsidra
Trăiește-ți clipa și bucură-te de ea
Și nu doar azi, ci-n toată ziua...

(dedicată tatălui meu, cu ocazia celei de a 40-a zi de  naştere)

Ce plină e lumea de oameni….

Ce  plină e lumea de oameni….

Ce plină e viața de noi:

De sentimente, lacrimi, griji și nevoi.

Ce plină e lumea de oameni…

Cerșetori,  oameni de stradă-

Ce nimeni nu-i văd sau nu vor să-i vadă.

Ce plină e lumea de oameni…

De viermi ce pe pămînt se tîrăsc,

Și care doar cu invidie se hranesc.

Ce plină e lumea de  oameni…

Actori ce poartă măști peste măști,

Cînd  lumea e plină de canalii

Mai poți  oare să iubești?

Ce plină e lumea de  oameni…

Și totuși cît de pustie ea e…