amintiri cu parfum de vară

       Și iarăși  vară... și iarăși aceleași locuri păstrează vie amintirea noastră... Îți mai aduci aminte, cum petreceam soarele... îmbrățișați.. Îți mai aduci aminte și cit de greu  disparea de pe cer.. de parcă era gelos...iar noi indeferenți.. ne sărutam... Te aveam atît de aproape... îți simteam suflarea.. iar buzele tale îmi  șopteau ceva...ceva care îmi dădea fiori..dar nu recunoșteam.. Îmi spuneai că ți-e bine lîngă mine, iar eu  îți răspundeam cu  un surîs..

        Fără să ne dăm seama, rămîneam singuri... Afară se întuneca, și eram alții, într-un paradis în care deveam prințesă iar tu  prinț... Și acum mai  aud refrenul acelui  cîntec ce ne unea... cuvintele din piesa Rihannei.. Te amo... era piesa noastră... Și totuși  cît de frumos  a fost.....  Zîmbetul tău îmi părea cel mai frumos și cel mai real... Te aveam doar pentru mine... și eram  cu adevărat fericită. Vîntul și acum mai păstrează aroma ta... ce mă  face să tremur... Ne țineam de mînă... Formam un tot  întreg... Te aveam. și te mai doream, te priveam și nu mă săturam  de tine, te sărutam și deveneam tot mai flămîndă de săruturile tale... Dar..nu am arătat la moment ce simt... am ținut în mine, explodam în mine, dar nici o dată nu ți-am mulțumit că mă faci fericită...Și  te-am pierdut...
        Te  văd, și inima îmi  începe a bate, uneori îmi pare că va sări  din piept... Dar nu ești deja al meu...  Ai devenit indeferent, dar totuși ceva mă atrage la tine... Să fie din cauza  că lucrurile opuse se atrag, sau să  fie  totuși  inima mea... care nici de cum nu te poate uita... Nu te am lîngă mine, dar îmi ești mereu  în minte, nu te sărut,dar dulceața sărutului tău e prezentă pe buzele mele, nu te cuprind, dar îți simt căldura.. Pur și simplu te iubesc....și asta  mă face să fiu fericită...macar pentru o  clipă... Ca să mă pot refugia  din oceanul lacrimilor  și suferințelor mele...

(gînduri, dedicate unei persoane speciale pentru mine,la care țin enorm...dar care din păcate nimic nu ne mai  unește decît doar amintirile...)

Depresie

Pe masa de lucru doar foi insirate
Ginduri si amintiri cu dor presurate
Penita imi scrie din nou viitorul
Trupul meu fraged mi-l saruta fiorul.

E greu sa traiesti din iluzii si lacrimi
Sa fii fericit intr-o lume de patimi
E greu sa traiesti fara a fi iubita
E greu sa crezi.. dar viata e cumplita

Timpul raneste.. Tu nu esti cu mine.
Secunda e lunga…Labirint ea devine   
Dorul incurca singele sa curga prin vine
 Ploaia lecuieste.. dar amprenta ramine..

De dorul tau

Ma simt un inger cu aripa ranita
Inima-mi fiind de tine cucerita
Ma simt un amurg ce se stinge
Dupa tine sufletul meu plinge.

Ma trezesc cu lacrimi pe fata
Incet, incet corpul meu ingheata
Astept sa vii, sa ma cuprinzi
Focul in mine din nou sa-l aprinzi

Pe zi ce trece sunt dominata de amintiri
Cind ma alintai cu ale tale reveniri,
Cind in intuneric doar flacara luminarii ne vedea
Fiorul si amorul pe amindoi ne cuprindea.

Ca intr-un miraj te vad acum pe tine
Eu iarasi imi inec sufletul in suspine,
Din desert in ocean ma transform
Pe tine te iubesc eu totusi enorm.

Despartire

Gindul meu fuge pe cararile iubirii
In ascunzisurile noptii si a nestirii
Eram singuri, iubeam si ma iubeai
Cu fine mingieri asupra-mi dominai

Aroma saruturilor de mult a sters-o vintul
Iubirea mea acum e una cu pamintul.
Mi-e frig. Caldura ta deja imi e straina
Dragostea noastra devine o ruina..

Ma simt o stafie intr-un castel parasit
Chipul tau fiind in paretii lui zidit
As vrea sa te am, cuprind, sa te sarut
As vrea sa cred ca e un joc in care am pierdut.

As vrea sa-mi para totul un cosmar
Crezind ca dorm sa imi revin si sa tresar
Iar tu sa-mi fii alaturi si sa ma cuprinzi
Acel foc imens in inima-mi sa aprnzi.

Dar… nu e vis.. nici nu e joc
E soarta omului fara de noroc
Eu m-am jucat, tu ai aflat
Eu am pierdut, tu ai plecat…

timpul dragostei

Lacrimi- ploi de scurta durata,
Sarutul- alinul cel de alta data,
Imbratisari- sperante desarte,
Toate acestea cind tu esti departe

Tu te-ai intors si ai plecat,
Eu zile intregi te-am asteptat,
Speram ca totusi vei veni,
Credeam ca inca vom iubi…

Tu nu mai esti acum cu mine
Poate cu alta tii mai bine
Poate ea te-a invatat sa iubesti
Poate numai pentru ea traiesti…

Eu insa ma scol cu gindul la tine
Pentru mine nu mai exista ziua de miine
Poate si tu mai tii la mine
Insa deja suntem persoane straine

Acum tristetia e stapina pe sufletul meu
Din ce in ce ma simt tot mai rau
Ma simt dusa de un rece vint
Din ce in ce tot mai confuza ma simt

Imbratisari - tin deja de trecut,
Sarut – univers necunoscut,
Lacrimi – grele furtuni,
Si totusi, astept sa ma suni…

furtuna pe mare

Ma simt dusa de val
Ca barca ce e lovita de mal.
Tristetia e al navei capitan
O zi imi pare aidoma unui an.

Amintirile sunt ancora in loc ce ma tine
De ce nu te pot uita eu pe tine.
De ce- persista in gindul meu mereu
In inma existi doar tu, iubitul meu.

Pentru catarg pinza din lacrimi eu tes
La tine gindul imi zboara tot mai des.
Dorul e mai puternic decit o furtuna,
Ca norii cei negri, amaraciunea in suflet se aduna.

pleaca!

Eu nu te vreau in viata mea
Hai pleaca fara pareri de rau
Va fi mai luminos in ea
Fii sigur, nu-mi va fi mai rau...

Un cer senin in viitor m-asteapta
Adio – eu iti spun in soapta
Nu astepta sa pling, sa ma-njosesc
A ta iubire , iarasi sa cersesc

Merit si eu sa fiu iubita
Nu mereu batjocorita
Mam saturat de ale tale vorbe goale
Ce sunt ca pasii pe nispul moale.

Pleaca - asa e cel mai bine
Pentru amindoi, in special pentru mine
Nu te mai vreau, mam saturat
Amintirile cu tine in trecut le-am lasat

Gindurile unui adolescent

De ce nu esti alaturi
De ce numi esti aproape
Am nevoie de tine
Chiar de lumea ne desparte.

Iti simt suflarea linga a mea
Si inima batind
Mie dor iubire, de atingerea ta-
Ma linistesk plingind

Au fost timpuri frumoase
Si rele ele-au fost
Vin zile grele si cetoase
Amintirile nu mai au nici un rost

Toamna sufletul mil domina
Eu una stau in parc
Ziua nu mai vad lumina,
De cind te-ai intors si ai plecat