Odă Limbii Române

Prin condei, sărut eu  limba noastră cea română
Mînjită cu funingine, bătută cu ţărînă.
Trecut-au anii, dar tot frumoasă eşti
Prin Eminescu şi  Vieru  mereu  o să trăieşti.

Eşti praf de muză în suflet de poet
Înger păzitor al neamului romano-get
Eşti dorul de patria străbună
Eşti doina ce-n codri încă mai răsună.

O, Limbă, mă-nchin în faţa ta şi-ţi  cer iertare
Din numele întregului popor
Că te-am stîlcit, călcîndu-te-n picioare
Ne-ascultînd durerea din scumpu-ţi glăscior.

Dacă aş putea să-ţi dăruiesc castele
Ba chiar pămîntul şi cerul plin cu stele
Dar ştiu  precis că vrei doar numai una
Să ne iubim noi LIMBA,PATRIA şi  MUMA

vis de dragoste

Din pana albă a aripii de înger
şi din mireasma florilor de-aster,
Se naşte dragostea eternă
Acolo sus, într-un palat din cer

Coboară pe pămînt şi împarte fericire
Binecuvîntînd pe cei îndrăgostiţi
Şi le doreşte decît numai iubire
Ca să rămînă mereu aşa uniţi

Doi oameni- o singură cărare
Pe drumul vieţii lung şi-n tortocheat
Două destine- şi doar o sărutare
şi tot cei rău pe loc s-a şi uitat

doi îngeri sub ploi de stele căzătoare
azi nunta lor sărbătoresc
părinţii lor zîmbesc,dar în adîncul inimii îi doare
căci a sosit momentul şi pleacă din cuibul părintesc.

(dedicaţie pentru finii  Natalia şi Vitalie)

ginduri...

știi a minți atît de rafinat

Și-a strecura speranțe

Azi mă rog să fii uitat

Iar miine iți voi cădea în brațe.

Mă pierd în ochii tăi măreți

Mă regăsesc în șoapte
Sărutul tău- aroma tainelor dulceți

E drogul meu  de zi, e drogul meu de noapte.

Blestem acele clipe cînd totul îți iertam
Blestem acele zile in care te iubeam
detest un simpu lucru- indeferenta ta
și ma detest pe mine căci nu te pot uita….