ultima scrisoare

Deja doi ani trecut-au de cînd ne-am despărţit

Doi  ani plini de emoţii, doi ani am suferit

Zîmbeam, dar totuşi  sufletul în mine lacrima

Şi-acum amintirea ta îmi mai  frînge inima.

Nu ştiu, te mai ador sau deja am dat uitării

Acele nopţi tîrzii şi aşteptarea serii.

Să vină seara aşteptam mereu, să îţi zîmbesc

 Să te am alături şi să  te iubesc…

Nu ştiu de ce acum mi-am amintit de  tine

Nu  vreau să sufăr, să mă înnec iaraşi în suspine

Vreau să-ţi şoptesc adio pentru totdeauna

Dar  vreau să ştii: iubirea adevarată în viaţă e doar una.

In memoriam Adrian Păunescu

Schimbi cerul cu pămîntul
Şi laşi să  curgă lacrimi
Asupra trupu-i rece,
Ce azi în nefiinţă trece.

Te înalţi la  ceruri,
Şi-acolo întîlneşti
Toţi oamneii de suflet,
Pe  toţi care-i iubeşti.

Dai mîna cu Vieru, prieten devotat,
Vă aşezaţi alături să staţi un pic la  sfat.
Demult nu vă  văzură-ţi , aveţi ce împărţi,
Durere nu mai este, acum puteţi zîmbi.

Acolo sus, vedeţi voi,  unirea celor două
Surori fară de mamă, atît de  drage  vouă.
Ne părăseşti Maestre, preferi să pleci pe  veci
Acum şi-ntotdeauna  de sus o să ne  judeci.

Nu-ţi spun adio, de fapt nici n-ai murit,
Cum poţi muri cînd eşti de  toţi iubit.
Ai fost hulit  de mulţi, dar toţi  te-au  preamărit
Nu punem Punct aici, nu a luat sfîrşit…

La revedere Adriane! Prefer aşa să-ţi spun
Iar lacrimile pe faţă  încet, încet se-adun.
Ne laşi adîncă rană şi pleci, nimic nu spui
Suntem orfani de  tată, suntem a nimănui…

ginduri...

știi a minți atît de rafinat

Și-a strecura speranțe

Azi mă rog să fii uitat

Iar miine iți voi cădea în brațe.

Mă pierd în ochii tăi măreți

Mă regăsesc în șoapte
Sărutul tău- aroma tainelor dulceți

E drogul meu  de zi, e drogul meu de noapte.

Blestem acele clipe cînd totul îți iertam
Blestem acele zile in care te iubeam
detest un simpu lucru- indeferenta ta
și ma detest pe mine căci nu te pot uita….

amintiri cu parfum de vară

       Și iarăși  vară... și iarăși aceleași locuri păstrează vie amintirea noastră... Îți mai aduci aminte, cum petreceam soarele... îmbrățișați.. Îți mai aduci aminte și cit de greu  disparea de pe cer.. de parcă era gelos...iar noi indeferenți.. ne sărutam... Te aveam atît de aproape... îți simteam suflarea.. iar buzele tale îmi  șopteau ceva...ceva care îmi dădea fiori..dar nu recunoșteam.. Îmi spuneai că ți-e bine lîngă mine, iar eu  îți răspundeam cu  un surîs..

        Fără să ne dăm seama, rămîneam singuri... Afară se întuneca, și eram alții, într-un paradis în care deveam prințesă iar tu  prinț... Și acum mai  aud refrenul acelui  cîntec ce ne unea... cuvintele din piesa Rihannei.. Te amo... era piesa noastră... Și totuși  cît de frumos  a fost.....  Zîmbetul tău îmi părea cel mai frumos și cel mai real... Te aveam doar pentru mine... și eram  cu adevărat fericită. Vîntul și acum mai păstrează aroma ta... ce mă  face să tremur... Ne țineam de mînă... Formam un tot  întreg... Te aveam. și te mai doream, te priveam și nu mă săturam  de tine, te sărutam și deveneam tot mai flămîndă de săruturile tale... Dar..nu am arătat la moment ce simt... am ținut în mine, explodam în mine, dar nici o dată nu ți-am mulțumit că mă faci fericită...Și  te-am pierdut...
        Te  văd, și inima îmi  începe a bate, uneori îmi pare că va sări  din piept... Dar nu ești deja al meu...  Ai devenit indeferent, dar totuși ceva mă atrage la tine... Să fie din cauza  că lucrurile opuse se atrag, sau să  fie  totuși  inima mea... care nici de cum nu te poate uita... Nu te am lîngă mine, dar îmi ești mereu  în minte, nu te sărut,dar dulceața sărutului tău e prezentă pe buzele mele, nu te cuprind, dar îți simt căldura.. Pur și simplu te iubesc....și asta  mă face să fiu fericită...macar pentru o  clipă... Ca să mă pot refugia  din oceanul lacrimilor  și suferințelor mele...

(gînduri, dedicate unei persoane speciale pentru mine,la care țin enorm...dar care din păcate nimic nu ne mai  unește decît doar amintirile...)

Durere

O nouă zi, un  nou  început,
dar numai  nu  TU...
mă simt uneori atît de singuratică.
încerc să evadez. sa spun NU acelei  iubiri..
dar uneori  imi pare prea complicat....
Te vad mereu  intre pereți, te vad mereu  în gîndurile mele,
te vad mereu  în fața mea, te văd chiar și  în visul meu.
încerc atît de mult să dau  uitarii acel sărut cu pasiune....
Dar nu pot...
e o  magie..
o  vrajă.
Doresc să-l uit, și  în acel moment
îmi apare dulceața buzelor tale pe buzele mele...
închid ochii și te simt aproape..
dar de fapt...
nu ești....
Ești o stafie .. ce mă scoate  din minți.... 
Totul în  jurul meu e paradoxal
Te simt ca o răceală , ce ma înfierbinte...  
te simt ca un zîmbet, ce ma  face să pling... căci nu ești al meu..
                                                                             îți simt atingerea.. dar îmi e străină...
                                                                             Te vreau aproape doar pentru mine
                                                                             dar e imposibil...
                                                                             Ne desparte un abis:
                                                                             abisul visurilor mele
                                                                             si absența ta....