gînd....

există prietenii de o zi, de o lună, de un sau mai mulți, dar nici una  dintre ele nu e adevărată. Singurul prieten adevărat e mama-singurul prieten pe o viață!

Rugă pentru părinte

Părinte-izvor de  înțelepciune
Din apa  cărui am băut,
Mereu  la  rele și  la bune
Mereu alături te-am știut.

Părinte- slovă de aur
Cu diamante presurat
Nu ai purtat coroană și nici laur
Însă mereu te-am ascultat.

Poate n-am fost mereu cuminte
Poate n-am fost cum tu ai vrut
Dar am avut mereu în minte
Un mulțumesc că m-ai crescut.

Și mai crescut  destul de bine
Puținul tău tu mi l-ai dat
Ai fost  flămînd,dar  mi-ai dat mie
Și  niciodată n-ai  oftat.

Iar azi e rîndul meu deja
Să-ți demonstrez că te  iubesc
Și mă închin în fața ta
Și gîndul meu ți-l dăruiesc.

Și iartă-mă de am greșit
Și te-am rănit cumva
Și dacă  poate-ai suferit
Din vina mea, din vina mea.

Iar astăzi dacă-i ziua ta
Oprească-se clepsidra
Trăiește-ți clipa și bucură-te de ea
Și nu doar azi, ci-n toată ziua...

(dedicată tatălui meu, cu ocazia celei de a 40-a zi de  naştere)

Ce plină e lumea de oameni….

Ce  plină e lumea de oameni….

Ce plină e viața de noi:

De sentimente, lacrimi, griji și nevoi.

Ce plină e lumea de oameni…

Cerșetori,  oameni de stradă-

Ce nimeni nu-i văd sau nu vor să-i vadă.

Ce plină e lumea de oameni…

De viermi ce pe pămînt se tîrăsc,

Și care doar cu invidie se hranesc.

Ce plină e lumea de  oameni…

Actori ce poartă măști peste măști,

Cînd  lumea e plină de canalii

Mai poți  oare să iubești?

Ce plină e lumea de  oameni…

Și totuși cît de pustie ea e…

Crăciunul

E seara de Crăciun şi-n jur e fericire

Acum se-adevereşte sfînta  prorocire

Născutu-sa Iisus , în ieslea părăsită

În ieslea veche de  vite  încălzită.

O stea luceşte sus

Şi cheama magii să se-nchine

În faţa  pruncului Iisus:

Stăpînitor pe vieţi şi pe destine

 Şi doarme pruncul încălzit de animale

De dragoste creştină, în ale Maicii poale.

Iar îngerii deasupra lui păzesc

Cu flori dalbe în mînă, lerui ler şoptesc.

Pornit-au cu colinda, prin lume să vestescă

O naştere creştină,  o dragoste cerească.

Azi fiul Domnului coboară pe pămînt

În  chip de om, cu sufletul de sfînt!!!

Primiţi  colindătorii  în suflet şi în casă

Afară este frig ,  chemaţi-i şi la  masă

Nu fiţi zgîrciţi , Crăciunul  este-al tuturor

De cînd  veni Iisus, stăpîn nemuritor!

Trăiţi cu dragostea pentru  Dumnezeu

Primiţi  pe cei ce vin cu lerui  ler.

P.S I love you

Azi am vizionat un film ,care demult mă sfătuiau  prietenii, însă din cauze  necunoscute nici  chiar de mine îl anulam sau  pur si simplu nu aveam timp.  Însă în seara aceasta, am decis  să-l  vizionez. "P.S I love  you"- un film de suflet, care m-a impresionat pînă la lacrimi. un subiect destul de actual şi pentru mine... de fapt, pentru noi toţi... Dragostea. Privită dintr-un alt  punct de  vedere dragostea  chiar şi după moarte rămîne dragoste. Ea nu trebuie să ne omoare, ci din contra să ne  ofere forţe pentru a trăi în  continuare... Dacă ar fi să  parafrazez, pentru cazul meu... dragostea din trecut trebuie lăsată în trecut... Nu trebuie să trăiesc cu trecutul... să aştept  semne din trecut  pentru a  continua  în viitor... Prima dragoste vă rămîne  mereu cea mai  curată şi pură.. vie în suflet, dar care va ţine de trecut.. Nu spun poate încă mai iubesc,  de fapt nu  poate, dar  chiar  iubesc .. însă nu trebuie să uit că ... Că totul vine de  la sine... Oricît aş  plinge eu acum... nu aş mai schimba nimic..  Însă mereu aş trăi  cu un doar  şi acel doar  ar semnifica mereu un  P.S. I love  you

(gînduri  din  gînduri..sentimente răsărite din adîncul  sufletului)

Iarna

Îngheaţă  în mine al suferinţelor  tărîm

Şi ninge cu fulgi de fericire

Se  spune  ca în  viaţă  toţi  murim

Dar numai nu din cauza iubirii.

Prefer să îngheţe lacrimile

Să  plîng cu fulgi  de  nea

Ca să se transforme  nopţile

Într-un basm de catifea.

Schimb  negrul gîndurilor

Pe minunatul alb imaculat...

Permiteţi-mi  doamnelor şi domnilor

Să  vă spun că de azi totul s-a schimbat.

E iarnă şi omuleţii de zăpadă invadează,

iar  fulgii îmi  vizitează inima.

Atmosfera de sărbătoare îmi crează

Fericirea şi îmi şterge lacrima!

Zîmbeşte, trăieşte-ţi clipa

Căci nu se ştie  ce mîine  va urma:

Azi  ninge cu fulgi măşcaţi de nea

Iar mîine cine ştie, poate va ploua..

ultima scrisoare

Deja doi ani trecut-au de cînd ne-am despărţit

Doi  ani plini de emoţii, doi ani am suferit

Zîmbeam, dar totuşi  sufletul în mine lacrima

Şi-acum amintirea ta îmi mai  frînge inima.

Nu ştiu, te mai ador sau deja am dat uitării

Acele nopţi tîrzii şi aşteptarea serii.

Să vină seara aşteptam mereu, să îţi zîmbesc

 Să te am alături şi să  te iubesc…

Nu ştiu de ce acum mi-am amintit de  tine

Nu  vreau să sufăr, să mă înnec iaraşi în suspine

Vreau să-ţi şoptesc adio pentru totdeauna

Dar  vreau să ştii: iubirea adevarată în viaţă e doar una.

Doină

Frunză verde , lemn de foc

Eu de dor tot mă sufoc

Plîng de jale  pentru ţară

Duşmanul mi-o omoară

Frunză verde, măr domnesc

Pentru patrie  trăiesc

 Vreau să iasă  soarele

Să zîmbească mîndrele

Frunză  verde, seminoc

Nu  e timp acum de joc

Toţi ne fură, ne predau

Pîinea şi pe ea ni-o  iau

Frunză verde, paparudă

Ţara cu lacrimi se udă

Plînge mama lîngă geam

Că umblăm din neam în neam

Sărută-mă

Sărută-mi ochii grei de-atîta plîns şi-amar

În nopţile tîrzii şi reci pierdute în zadar.

Săruta-mi şi obrajii udaţi de-atîtea lacrimi

Ce stinge focu-aprins  în nopţile de patimi.

Sărută-mi buzele căci  dor le e  de tine

Şi de  dulceaţa lor, ce nu-mi mai aparţine.

Sărută-mi fruntea şi  gîndurile grele

Ce sunt ca o povară asupra vieţii mele...

In memoriam Adrian Păunescu

Schimbi cerul cu pămîntul
Şi laşi să  curgă lacrimi
Asupra trupu-i rece,
Ce azi în nefiinţă trece.

Te înalţi la  ceruri,
Şi-acolo întîlneşti
Toţi oamneii de suflet,
Pe  toţi care-i iubeşti.

Dai mîna cu Vieru, prieten devotat,
Vă aşezaţi alături să staţi un pic la  sfat.
Demult nu vă  văzură-ţi , aveţi ce împărţi,
Durere nu mai este, acum puteţi zîmbi.

Acolo sus, vedeţi voi,  unirea celor două
Surori fară de mamă, atît de  drage  vouă.
Ne părăseşti Maestre, preferi să pleci pe  veci
Acum şi-ntotdeauna  de sus o să ne  judeci.

Nu-ţi spun adio, de fapt nici n-ai murit,
Cum poţi muri cînd eşti de  toţi iubit.
Ai fost hulit  de mulţi, dar toţi  te-au  preamărit
Nu punem Punct aici, nu a luat sfîrşit…

La revedere Adriane! Prefer aşa să-ţi spun
Iar lacrimile pe faţă  încet, încet se-adun.
Ne laşi adîncă rană şi pleci, nimic nu spui
Suntem orfani de  tată, suntem a nimănui…

ce e cuvîntul?

   ce e cuvîntul? să  fie oare un arbore crescut din sămînţa gîndurilor noastre?să fie oareo realitatea a fiecăruia  dintre noi? nu... cuvîntul e o  putere, ce se naşte în sufletul nostru, e aidoma sîngelui  ce ne hrăneşte inima. e mîncarea noastră spirituală.
   un cuvînt.... cît de simplu sună, dar cîtă înţelepciune posedă... cuvîntul: muză în suflet de poet, ccuvîntul: sclav şi aristocrat prin faptele noastre... cuvîntul poate fi comparat cu orizontul, el uneşte cerul cu pămîntul...
    Eschil spunea: "cuvintele sunt doctorii unei minţi îmbolnăvite", şi  cîtă dreptate aveea... un cuvînt bun, poate alina un suflet, poate alunga furtuna din inimile noastre.. e mierea ce ne îndulceşte auzul...
   cuvîntul e uman... prin el  trăim, prin el greşim, prin el iertăm. cuvîntul poate fi arma care te poate ucide, şi  în acelaşi timp.. un dulce medicament...
   şi totuşi nu pot defini  cuvîntul....să fie oare  graiul îngerilor,sau  poate dansul fulgilor de nea? dar, dacă sunt  doinele din codri şi vuietul vîntului?sau totuşi...cuvîntul  nu e altceva decît tăcerea sufletului???...

Rup file iar din calendar

Rup file iar din calendar,
și  gîndul  greu m-apasă,
să gust din  dulcele amar
ce gura ta il lasă.

Rup  file iar din  calendar
și dorul  mă învinge
vreau să evadez sau să dispar
căci inima îmi  plînge

rup file iar din calendar
și  parcă aievea văd
figura ta si pasul rar
și zîmbetul discret

Rup file iar din calendar..
și aud suspinul cum mă strigă
E greu sa fii pe planul secundar
Cind inima dorește să fie fericită!

 Rup file iar din calendar....

Unicul defect al femeii

 am gasit prin paginile internetului si am ramas profund impresionata

Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: “De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?”
Iar Dumnezeu a raspuns: “Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare

, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta, si va face toate acestea cu doar doua maini.”
Ingerul a fost uimit de cerinte. “Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul.”
“Ba n-o sa astept”, a protestat Dumnezeu. “Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima

. Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.”
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia

. “Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale.” “Da, este moale”, a incuviintat Dumnezeu, “dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini.”
“O sa poata gandi?” a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: “Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze.”
Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. “Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el.”
“Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima”, l-a corectat Dumnezeu.
“Pentru ce e lacrima?” intreba ingerul.
“Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria.”
Ingerul a ramas impresionat. “Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare.”
Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati.
Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia

lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat.
Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii. Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.
Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.
SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA.