Rup file iar din calendar

Rup file iar din calendar,
și  gîndul  greu m-apasă,
să gust din  dulcele amar
ce gura ta il lasă.

Rup  file iar din  calendar
și dorul  mă învinge
vreau să evadez sau să dispar
căci inima îmi  plînge

rup file iar din calendar
și  parcă aievea văd
figura ta si pasul rar
și zîmbetul discret

Rup file iar din calendar..
și aud suspinul cum mă strigă
E greu sa fii pe planul secundar
Cind inima dorește să fie fericită!

 Rup file iar din calendar....

Unicul defect al femeii

 am gasit prin paginile internetului si am ramas profund impresionata

Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: “De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?”
Iar Dumnezeu a raspuns: “Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare

, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta, si va face toate acestea cu doar doua maini.”
Ingerul a fost uimit de cerinte. “Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul.”
“Ba n-o sa astept”, a protestat Dumnezeu. “Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima

. Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.”
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia

. “Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale.” “Da, este moale”, a incuviintat Dumnezeu, “dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini.”
“O sa poata gandi?” a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: “Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze.”
Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. “Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el.”
“Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima”, l-a corectat Dumnezeu.
“Pentru ce e lacrima?” intreba ingerul.
“Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria.”
Ingerul a ramas impresionat. “Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare.”
Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati.
Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia

lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat.
Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii. Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.
Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.
SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA.

Odă Limbii Române

Prin condei, sărut eu  limba noastră cea română
Mînjită cu funingine, bătută cu ţărînă.
Trecut-au anii, dar tot frumoasă eşti
Prin Eminescu şi  Vieru  mereu  o să trăieşti.

Eşti praf de muză în suflet de poet
Înger păzitor al neamului romano-get
Eşti dorul de patria străbună
Eşti doina ce-n codri încă mai răsună.

O, Limbă, mă-nchin în faţa ta şi-ţi  cer iertare
Din numele întregului popor
Că te-am stîlcit, călcîndu-te-n picioare
Ne-ascultînd durerea din scumpu-ţi glăscior.

Dacă aş putea să-ţi dăruiesc castele
Ba chiar pămîntul şi cerul plin cu stele
Dar ştiu  precis că vrei doar numai una
Să ne iubim noi LIMBA,PATRIA şi  MUMA

vis de dragoste

Din pana albă a aripii de înger
şi din mireasma florilor de-aster,
Se naşte dragostea eternă
Acolo sus, într-un palat din cer

Coboară pe pămînt şi împarte fericire
Binecuvîntînd pe cei îndrăgostiţi
Şi le doreşte decît numai iubire
Ca să rămînă mereu aşa uniţi

Doi oameni- o singură cărare
Pe drumul vieţii lung şi-n tortocheat
Două destine- şi doar o sărutare
şi tot cei rău pe loc s-a şi uitat

doi îngeri sub ploi de stele căzătoare
azi nunta lor sărbătoresc
părinţii lor zîmbesc,dar în adîncul inimii îi doare
căci a sosit momentul şi pleacă din cuibul părintesc.

(dedicaţie pentru finii  Natalia şi Vitalie)

ginduri...

știi a minți atît de rafinat

Și-a strecura speranțe

Azi mă rog să fii uitat

Iar miine iți voi cădea în brațe.

Mă pierd în ochii tăi măreți

Mă regăsesc în șoapte
Sărutul tău- aroma tainelor dulceți

E drogul meu  de zi, e drogul meu de noapte.

Blestem acele clipe cînd totul îți iertam
Blestem acele zile in care te iubeam
detest un simpu lucru- indeferenta ta
și ma detest pe mine căci nu te pot uita….

amintiri cu parfum de vară

       Și iarăși  vară... și iarăși aceleași locuri păstrează vie amintirea noastră... Îți mai aduci aminte, cum petreceam soarele... îmbrățișați.. Îți mai aduci aminte și cit de greu  disparea de pe cer.. de parcă era gelos...iar noi indeferenți.. ne sărutam... Te aveam atît de aproape... îți simteam suflarea.. iar buzele tale îmi  șopteau ceva...ceva care îmi dădea fiori..dar nu recunoșteam.. Îmi spuneai că ți-e bine lîngă mine, iar eu  îți răspundeam cu  un surîs..

        Fără să ne dăm seama, rămîneam singuri... Afară se întuneca, și eram alții, într-un paradis în care deveam prințesă iar tu  prinț... Și acum mai  aud refrenul acelui  cîntec ce ne unea... cuvintele din piesa Rihannei.. Te amo... era piesa noastră... Și totuși  cît de frumos  a fost.....  Zîmbetul tău îmi părea cel mai frumos și cel mai real... Te aveam doar pentru mine... și eram  cu adevărat fericită. Vîntul și acum mai păstrează aroma ta... ce mă  face să tremur... Ne țineam de mînă... Formam un tot  întreg... Te aveam. și te mai doream, te priveam și nu mă săturam  de tine, te sărutam și deveneam tot mai flămîndă de săruturile tale... Dar..nu am arătat la moment ce simt... am ținut în mine, explodam în mine, dar nici o dată nu ți-am mulțumit că mă faci fericită...Și  te-am pierdut...
        Te  văd, și inima îmi  începe a bate, uneori îmi pare că va sări  din piept... Dar nu ești deja al meu...  Ai devenit indeferent, dar totuși ceva mă atrage la tine... Să fie din cauza  că lucrurile opuse se atrag, sau să  fie  totuși  inima mea... care nici de cum nu te poate uita... Nu te am lîngă mine, dar îmi ești mereu  în minte, nu te sărut,dar dulceața sărutului tău e prezentă pe buzele mele, nu te cuprind, dar îți simt căldura.. Pur și simplu te iubesc....și asta  mă face să fiu fericită...macar pentru o  clipă... Ca să mă pot refugia  din oceanul lacrimilor  și suferințelor mele...

(gînduri, dedicate unei persoane speciale pentru mine,la care țin enorm...dar care din păcate nimic nu ne mai  unește decît doar amintirile...)

Happy Birthday my dear Damian

Nici un cadou  nu are valoare
Decît prietenul adevărat,
Căci chiar de plouă, sau e soare
Mereu e gata  să îți dea un sfat.

De felul lui, puțin e nebunatic
Descurcăreț, dar și  îndemănatic.
Citește mult, dar doar psihologie
Iar muzica, pentru el e o  euforie.

Chitara îî  e soră, ba chiar și  iubită
De ea nu se desparte nici  pentru  o  clipită,
Ea îi  e muză, dar și prieten devotat
Căci doar cu ea, notele în sunet se prefac.

Iubește adevărul și  ți-l spune-n față
Minciuna și trădarea, el nu ți-o răsfață!
E optimist și crede-n viitor
De multe ori, e chiar un  mare visător...

Eu mă mîndresc cu  prietenia  noastră
Și sper că niciodată nu o să se sfîrșească
Eu te iubesc, eu te  ador
Tu pentru  mine  ești un înger păzitor!!!

propriul univers

Privesc la cer, la miile de stele
și din dorințe,  eu constelații fac.
mă pierd în amintiri și lacrimile mele
pe loc in perle se prefac.

Te-aș vrea alături, în galaxia noastră,
să ne creăm al nostru univers
să fim doar noi în seara cea albastră
și restul să se transforme în vers….

Să ne iubim sub ploi de stele căzătoare,
să îmi șoptești  la infinit că mă iubești,
căci doar cu tine viața mea are valoare
iar martori imi sunt  măreții aștri cerești…

Durere

O nouă zi, un  nou  început,
dar numai  nu  TU...
mă simt uneori atît de singuratică.
încerc să evadez. sa spun NU acelei  iubiri..
dar uneori  imi pare prea complicat....
Te vad mereu  intre pereți, te vad mereu  în gîndurile mele,
te vad mereu  în fața mea, te văd chiar și  în visul meu.
încerc atît de mult să dau  uitarii acel sărut cu pasiune....
Dar nu pot...
e o  magie..
o  vrajă.
Doresc să-l uit, și  în acel moment
îmi apare dulceața buzelor tale pe buzele mele...
închid ochii și te simt aproape..
dar de fapt...
nu ești....
Ești o stafie .. ce mă scoate  din minți.... 
Totul în  jurul meu e paradoxal
Te simt ca o răceală , ce ma înfierbinte...  
te simt ca un zîmbet, ce ma  face să pling... căci nu ești al meu..
                                                                             îți simt atingerea.. dar îmi e străină...
                                                                             Te vreau aproape doar pentru mine
                                                                             dar e imposibil...
                                                                             Ne desparte un abis:
                                                                             abisul visurilor mele
                                                                             si absența ta....

vagatio (viață rătăcitoare)

Viața mi-i cenușă:
cenușa albă a nașterii
amestecată cu cea neagră
a morții...

Anii sunt fumul:
fumul focului din noi.

fericirea e un deja vu-
apare cînd te aștepți mai  puțin
și dispare atunci cînd  uneori
chiar ai  nevoie de ea.

tristeția e ploaia:
o ploaie a lacrimilor,
un strigăt al inimii...

iubirea  e dorința:
dorința de a evada
din paradisul
întunecat
al durerii....

special pentru prietena mea Nastiusha, dar si pentru toate fetele care sufera din numele dragostei....

Nu lăsa iarăși lacrima să se prelingă
Nu merită, iubirea las-o sa se stingă
Te face să suferi, dar totuși îl iubești
Dar pentru el, tu doar o jucărie ești.

Tu sufereai, dar el rîdea de tine
Tu sufereai, dar lui îi era bine
Tu sufereai, dar lui nici nui păsa
Tu sufereai ,dar el doar se distra.

Tu ești frumoasă, blîndă, minunată
În ochii tăi albaștri și luna se îneacă
Cu glas fermecator pe toți tu îi vrăjești
Ai la picioare doar statui cu fețe omenești

Nu suferi, nu plînge,zîmbește încă o dată
Uită totul , iubirea o sa treaca
Dansează, cintă, zburdă ,distrează-te din plin
Caci de cind se stie o viață doar trăim….

cuvintul

Pe margina de drum

Statea uitat  cuvintul.

Privea atit de trist

Dar nimeni nu-l lua in seama.

Treceam pe alaturi

Si ceva ma facut sa ma aplec

Poate muza, sau poate puterea lui.

Am sters praful de pe el

Ca sa-i readuc valoarea de alta data

Maturasem  gunoaiele aruncate de cei din  jur

Caci stirbea din frumusetea lui

Si nici macar, nu ii erau prieteni.

Am luat o foaie, si l-am pus atent pe ea.

Acasa  il spalasem cu apa sfintita

Semana cu  un ritual ca si botezul

Apoi l-am invelit  in cel mai gingas prosop

Numit vers si el mi-a zimbit cu o rima…  

amintirea

Ma pierd în adîncul amintirilor
și nu găsesc ieșirea.
Să evadez nu pot
Ceva mă ține-
Cătușele ruginite ale trecutului.
Sa strig- sunt mută..
mi-am pierdut glasul
spunîndu-ți de un infinit de ori
ca te iubesc...
Să vad sunt oarba,
Spectrul de culori mi s-a redus
la negru, alb și cenușiu...
Să sper – nu am curaj,
Am fost prea des dezamăgită.
Speranta nu mai am,
Nu stiu cei aia...
Sa fie un drog care,
te face sa te simti mai bine,
iar apoi trezindu-te din euforie
să-ți dai seama ca e doar un vis???
Nu.. nu am nevoie de ea
Vad o umbra...
O umbra care cindva mi-a fost atit de draga.
Sa fii chiar tu?
Nu cred, e prea banal..
Tu mi-ai oferit acest rai sumbru
Si apoi m-ai parasit. Lasîndu-ma singura
Printre lacrimi, griji si dureri...
Ma pierd in adincul amintirilor
Care cindva ma faceau fericita

Iubire- Om- Natura-Speranta

e miez de toamna.. sunt singura in parc. te astept pe tine.. privesc la smaraldul de pe copaci care inca  nu a dovedit sa se transforme in aur  si  imi amintesc de ochii tai verzi. sunetul stirnit de frunze in bataia vintului, imi  soptesc parca misteriosul te iubesc, pe care il spuneai atit  de timd si incet... dar e doar o iluzie.. tu nu vii... astept, iar timpul se transforma intr-un labirint din care nu gasesc iesire.. incepe a ploua... ma apuca teama sa nu fie lacrimile tale.eu te astept ,dar vad ca tu nu vii.Ai devenit pentru mine o obsesie, un gind ce imi framinta gindul , mintea si inima. Afara e toamna, dar in suflet... nu stiu.. Nu  stiu din cauza ca adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.poate pentru tine, iubirea noastra a apus , de aceea nu mai vii, iar pentru  mine e inca in  zenit. Aud un zgomot.. tresar ... poate esti tu.. dar din nou  ma inshel e dar un miraj. se face seara, si eu  tot  singura am ramas, aruncata de catre propria dragoste in abisul singuratatii si tristetii.

Reflectii

Afara ploua…
Si cine stie,poate
Imi va stropi si sufletul,
v-a linisti potopul
in care arde el.
Voi lasa sa curga siroaie
Suferintele ce ma apasa…
Tristetia ce ma copleseste
Si lacrima ce ma omoara..
Voi sterge indoiala
Si voi sadi increderea,
Ca mai apoi sa infloreasca dragostea.

Iubesc si ce folos

Iubesc , si ce folos
Caci totul imi aduce suferinta.
Si zimbetul ce-l port
Ascunde o tristete, un dor
Si cine stie, poate o tradare…
Si lacrima-mi ce-mi cade pe obraz
E doar un strop de apa rece si sarat
Ce sufletul incearca sa mi-l linisteasca…
Iubesc , si ce folos
Caci dragostea valoare nu mai are…

...

Aleg din praful de pe amintiri, firul de aur al iubirii
Sa-l torc atent cind tu nu vii, in sinul noptii si-a nestirii.
Lumina noptii o voi folosi pentru o veche vraja
Cu pasiune si cu dor te chem in a mea mreaja.

Tacerea noptii o voi transforma intr-o frumoasa serenada
Doar pentru tine dragul meu-pentru a mea frumoasa prada.
Astrii cerestii vor oglinda misterioasa ta privire
Vor oglinda un singur chip -de inger purtator de fericire.

Luceafarul imi va fi amantul atit cit imi lipsesti
Nu fi gelos, el e doar printul locurilor ceresti .
Nu pot iubi un astru, deoare ce nu simte
Iubesc doar chipul tau, ce fuge prin a mea minte.

SI iarasi soarele apune

Si iarasi soarele apune
Iubirea noastra-i la asfintitt
Inima mea cu greu imi spune
Povestea noastra ia sfirsit

Acele nopti cu pasiune
Trecutului i le cedam
Eu spun in taina o rugaciune
Ca toata ura s-o uitam

Noi buni prieteni sa raminem
E tot ce pot eu sa-mi doresc
Nu-ti cer de mina sa ne tinem
Doar zimbetul ce il iubesc.

Iubire...

Invat de la tacere sa-ti aud pasul
Invat de la ploaie sa-ti sarut obrazul
Invat de la vint sa-ti citesc gindul
Invata de la mine ce inseamna alintul

Iubeste-ma cu foc si pasiune
Iubirea se naste din amaraciune
Iubeste-ma cu dor si cu ardoare
O data aparuta, iubirea, greu dispare.

Iubirea e trecutul , prezentul, viitorul
Iubirea e puterea ce misca si atomul
Iubirea e doar aer, lacrimi si suspine
Iubirea e magia ce te face bine!

Depresie

Pe masa de lucru doar foi insirate
Ginduri si amintiri cu dor presurate
Penita imi scrie din nou viitorul
Trupul meu fraged mi-l saruta fiorul.

E greu sa traiesti din iluzii si lacrimi
Sa fii fericit intr-o lume de patimi
E greu sa traiesti fara a fi iubita
E greu sa crezi.. dar viata e cumplita

Timpul raneste.. Tu nu esti cu mine.
Secunda e lunga…Labirint ea devine   
Dorul incurca singele sa curga prin vine
 Ploaia lecuieste.. dar amprenta ramine..

Meditare

Nu stau la colt de strada
Dar totusi cersesc,
Iti cersesc,iubite, dragostea.
Nu port cu mine arme
Insa totusi ucid.
Imi ucid inima cu suferinte.
Nu am dosar penal
Insa totusi sunt inchisa,
Inchisa in sufletul meu.
Am fost la biserica
Insa nu m-am impartasit
Nu mi-am impartasit dragostea ce ti-o port.
Am scris aceste rinduri
Dar nu ti le voi citi
De frica ca nu ma vei intelege.

În memoria lui GRIGORE VIERU

Maeştrii şi-i adună Dumnezeu
Acum şi pe Vieru-l cheamă,
De el ne despărţim cu greu
Acolo sus, o maică plinge in năframă.

Vieru a fost un gînd,
Vieru a fost un firicel de iarbă,
Vieru a fost o flacără arzînd,
Vieru a fost podoaba dintr-o salbă.

Acum e inger...
Moldova de sus el o veghează,
Alături de Sulac el plinge,
Pe Doina cu dor o îmbrăţişează.

A preferat să plece dintre noi
Nu a murit, el s-a mutat cu traiul
Acolo unde îşi vede tata venind de la război
Iar mama întîmpinîndu-l cu alaiul.

Săraci n-am fost, săraci am devenit
Atunci cînd inima a încetat să-i bată.
Petrecem noi poetul emerit
Să-şi odihnească trupul sub lespedea de piatră.

Confuza

Traiesc o viata confuza
Ca poetul parasit de muza
Vad viata fara de culori
O pasare zbuciumata in nori...

Merg.. si totul imi pare strain
Privesc la cer…astept ceva divin
Astept  sa-mi spui ca ma iubesti
Gama de culori din suflet s-o innoiesti.

As vrea sa fii pictorul inimii mele
Sa imi  presori  sclipire de stele
Sa aduci  lumina din soare.
Sa stergi cu pensula rana ce ma doare.

De dorul tau

Ma simt un inger cu aripa ranita
Inima-mi fiind de tine cucerita
Ma simt un amurg ce se stinge
Dupa tine sufletul meu plinge.

Ma trezesc cu lacrimi pe fata
Incet, incet corpul meu ingheata
Astept sa vii, sa ma cuprinzi
Focul in mine din nou sa-l aprinzi

Pe zi ce trece sunt dominata de amintiri
Cind ma alintai cu ale tale reveniri,
Cind in intuneric doar flacara luminarii ne vedea
Fiorul si amorul pe amindoi ne cuprindea.

Ca intr-un miraj te vad acum pe tine
Eu iarasi imi inec sufletul in suspine,
Din desert in ocean ma transform
Pe tine te iubesc eu totusi enorm.

Despartire

Gindul meu fuge pe cararile iubirii
In ascunzisurile noptii si a nestirii
Eram singuri, iubeam si ma iubeai
Cu fine mingieri asupra-mi dominai

Aroma saruturilor de mult a sters-o vintul
Iubirea mea acum e una cu pamintul.
Mi-e frig. Caldura ta deja imi e straina
Dragostea noastra devine o ruina..

Ma simt o stafie intr-un castel parasit
Chipul tau fiind in paretii lui zidit
As vrea sa te am, cuprind, sa te sarut
As vrea sa cred ca e un joc in care am pierdut.

As vrea sa-mi para totul un cosmar
Crezind ca dorm sa imi revin si sa tresar
Iar tu sa-mi fii alaturi si sa ma cuprinzi
Acel foc imens in inima-mi sa aprnzi.

Dar… nu e vis.. nici nu e joc
E soarta omului fara de noroc
Eu m-am jucat, tu ai aflat
Eu am pierdut, tu ai plecat…

timpul dragostei

Lacrimi- ploi de scurta durata,
Sarutul- alinul cel de alta data,
Imbratisari- sperante desarte,
Toate acestea cind tu esti departe

Tu te-ai intors si ai plecat,
Eu zile intregi te-am asteptat,
Speram ca totusi vei veni,
Credeam ca inca vom iubi…

Tu nu mai esti acum cu mine
Poate cu alta tii mai bine
Poate ea te-a invatat sa iubesti
Poate numai pentru ea traiesti…

Eu insa ma scol cu gindul la tine
Pentru mine nu mai exista ziua de miine
Poate si tu mai tii la mine
Insa deja suntem persoane straine

Acum tristetia e stapina pe sufletul meu
Din ce in ce ma simt tot mai rau
Ma simt dusa de un rece vint
Din ce in ce tot mai confuza ma simt

Imbratisari - tin deja de trecut,
Sarut – univers necunoscut,
Lacrimi – grele furtuni,
Si totusi, astept sa ma suni…

furtuna pe mare

Ma simt dusa de val
Ca barca ce e lovita de mal.
Tristetia e al navei capitan
O zi imi pare aidoma unui an.

Amintirile sunt ancora in loc ce ma tine
De ce nu te pot uita eu pe tine.
De ce- persista in gindul meu mereu
In inma existi doar tu, iubitul meu.

Pentru catarg pinza din lacrimi eu tes
La tine gindul imi zboara tot mai des.
Dorul e mai puternic decit o furtuna,
Ca norii cei negri, amaraciunea in suflet se aduna.

As vrea sa fiu

As vrea sa fiu…
As vrea sa fiu o adiere de vint
Mereu cu tristetia sa lupt pe pamint.
As vrea sa fiu o raza de soare
Sa-ti ard inima si sa stii cit ea m-a doare.
As vrea sa fiu o furtuna pe mare
Sa-mi inec lacrimile in a ei zbuciumare…
As vrea sa fiu de soare un rasarit
Sa vad eu iarasi pe al meu iubit.
As vrea sa fiu un inger care plinge
Singuratatea vad ca m-a infringe.
As vrea sa fiu o pasare albastra
Pentru a-ti veghea chipul la fereastra.
As vrea sa fiu calauzatoare stea
As vrea sa fiu, iubite, o viata doar a ta!!!

Pentru tine

Pe banca dintr-un parc eu stau si te astept
Atit de mult as vrea ca sa te string la piept,
De-ai sti ca pentru tine doar traiesc,
O tu, fiinta pe care o iubesc!

In stele vad a ochilor tai sclipire,
Esti ingerul ce coboara pentru prevestire,
Bataia vintului aidoma mingierii tale
Imi dau de stire ca sunt numai iluzii goale

Afara-i frig si inima-mi ingheata
Destinul meu e impinzit cu ceata,
As vrea sa te revad, cuprind, sa te sarut,
Sa strig ca te iubesc, dar glasul simt ca-i mut.

Acum sunt singura, tu nu imi apartii
Eu inca te astept, astept ca tu sa vii,
Eu te iubesc, te voi iubi mereu,
Tu- inger bun, tu- pazitorul meu…

pleaca!

Eu nu te vreau in viata mea
Hai pleaca fara pareri de rau
Va fi mai luminos in ea
Fii sigur, nu-mi va fi mai rau...

Un cer senin in viitor m-asteapta
Adio – eu iti spun in soapta
Nu astepta sa pling, sa ma-njosesc
A ta iubire , iarasi sa cersesc

Merit si eu sa fiu iubita
Nu mereu batjocorita
Mam saturat de ale tale vorbe goale
Ce sunt ca pasii pe nispul moale.

Pleaca - asa e cel mai bine
Pentru amindoi, in special pentru mine
Nu te mai vreau, mam saturat
Amintirile cu tine in trecut le-am lasat

Gindurile unui adolescent

De ce nu esti alaturi
De ce numi esti aproape
Am nevoie de tine
Chiar de lumea ne desparte.

Iti simt suflarea linga a mea
Si inima batind
Mie dor iubire, de atingerea ta-
Ma linistesk plingind

Au fost timpuri frumoase
Si rele ele-au fost
Vin zile grele si cetoase
Amintirile nu mai au nici un rost

Toamna sufletul mil domina
Eu una stau in parc
Ziua nu mai vad lumina,
De cind te-ai intors si ai plecat

Ploua

In bezna noptii stau si te astept
Stropi de ploaie cad incet pe piept
Tresar, crezind ca sunt ale tale mingieri
Insa sunt singura printre taceri

Pe lacul din apropiere, o lebada danseaza
O aripa ranita, incet ii singereaza
Aidoma sunt si eu, de cind tu ai plecat
A fost o iubire frumoasa, insa deja sa terminat

Cerul- regatul ingerilor, e innorat
Cu picaturi de ploaie in mine a impuscat
Cu ce am gresit, oare chiar e pacat
Sa te iubesc pe tine cu adevarat?!

Merg printr-o padure, ma simt urmarita
Oare se observa cit sunt de ranita??
Ranita de o iubirea neimpartasita
De ce am cazut in a ta ispita???

O bufnita ma priveste intens
Sunt singura in acest spatiu imens
Ca niste fantome, crengile se indoaie
Pe pamint stropii curg siroaie

As vrea sa plec, sa nu mai revin
Sa imi impletesc un alt destin
In care umbra ta, nu imi va fi sora
Insa e imposibil. Afara inca ploua…

Omnia vincit amor

Iubirea este o zeita , ce poarta haine omenesti
nu vrea romane, epopee , nici chiar ofrande –mparatesti.
Nu sta in tron regal si nici nu are slugi
Si totusi are o putere dupa care te conduci.

Nu sta nici linga Afrodita – zeita frumusetii
Caci nu toti sunt dati cu mir din acest izvor al vietii
Nu are pasul lui Terphiscore si nici cuvintul lui Erato
Dar are suflet – cu asta Domnul a inzestrato.

Omnia vincit amor et nos cedamus amori

Viata confuza...

Traiesc o viata confuza

Ca poetul parasit de muza
Vad viata fara de culori
O pasare zbuciumata in nori…


Merg.. si totul imi pare strain
Privesc la cer…astept ceva divin
Astept sa-mi spui ca ma iubesti
Gama de culori din suflet s-o innoiesti.


As vrea sa fii pictorul inimii mele
Sa imi presori sclipire de stele
Sa aduci lumina din soare.
Sa stergi cu pensula rana ce ma doare.

Îmi lipsești...

Tu aidoma unui vis efemer
Tu ești tot ce cer
Tu-sensul existentei mele
Tu -alinarea inimii mele.

Eram în doi și ne iubeam
Doar pentru tine eu trăiam
Inima mea pentru tine doar bătea
Alți baieti in jur ea nu zarea

Insa… nu a fost sa fie
Tu iti bateai joc de mine
Uitai ca sunt si eu fiinta vie
Nu doar o jukarie in bratele care o tine

Eu team iubit si te iubesc
Zi de zi ku speranta traiesk
Ca poate totusi vei suna
Ca poate tu te vei schimba

De-ai sti tu kit imi lipsesti,
De-ai sti ca in gindul meu tu esti,
De-ai sti cit pling si retraiesk
De-ai sti ca pentru tine doar traiesk…

De-ai sti, makar de-ai sti…
Poate si tu ai suferi
Poate si tu ai simti
Ce inseamna a iubi

Mi-e dor de tine…
Mi-e dor de noi,
Daca e nevoie las si de la mine
Numai ca sa fim iarasi in doi

Nu ma uitam ca imi e bine sau rau
M-am schimbat atit doar de dragul tau
Am fost asa cum tu ai vrut

Dar ce folos ca te-am pierdut…

Frunza

Frunza..

Un smarald , care,

Încetul cu încetul

Se transformă în aur,

Și într-un sfîrșit

Devine doar rugină.

Se scurge timpul

In memoria bunicii

Se scurge timpul

Se duc si amintirile

Se duce si copilaria

Si ingerul din ea.

Deja e noapte

si el nu mai vegheaza

nu ma mai priveste

asa cum o facea.

Ne parasesti bunica

Si lasi adinca rana

In inima copiilor, nepotilor

Si mai ales a mea.

Mi-ai fost un inger,

esti si imi vei fi

eu te iubesc bunica -

mereu asa va fi!